Profesoara Mariana Matei, de la Şcoala nr. 2 Valu lui Traian, a declarat pentru „Cuget Liber” că este dezamăgită de ceea ce s-a dorit şi ce se întâmplă de fapt. „La începuturile introducerii acestor evaluări, ni s-a spus că ele vor fi susţinute financiar, dar văd că nu s-a găsit nici până la ora actuală o soluţie. La sfârşitul anului şcolar, când sunt atâtea recapitulări şi evaluări finale, mai vine şi această evaluare naţională. Suntem de acord că aceste testări îi antrenează pe copiii noştri cu emoţiile examenelor, dar este o muncă în plus peste norma noastră de opt ore pe zi şi nesusţinută financiar„, este nemulţumirea unui cadru didactic cu experienţă, care în curând va ieşi la pensie.
Mai tânăra sa colegă, prof. Iulia Cabrancea, de la Şcoala Gimnazială nr. 24 „Ion Jalea”, aflată la a doua etapă de evaluări, este dezamăgită de lipsa unor măsuri. „Finalitatea acestor evaluări nu are nicio relevanţă, pentru că nu se regăseşte în catalog şi nici în devenirea copilului. Nici măcar acea componentă a gestionării emoţiilor pentru viitoarele examene nu este atinsă. Marea majoritate a elevilor termină în 20 de minute, pentru că tratează cu superficialitate şi pentru că nu li se mai pune imaginaţia şi creativitatea la contribuţie, răspunsurile fiindu-le oferite pe tavă cu acele spaţii prevăzute a fi completate. După care greul abia începe. Lucrările trebuie corectate de două cadre didactice, pentru că aşa este prevăzut să existe două note, după care urmează discuţia cu părinţii, în care sunt relevate plusurile şi minusurile. Nu există un plan de remediere, nişte concluzii, nişte măsuri. Lucrurile rămân neclarificate şi ne mai întrebăm de ce aşa note mici la Evaluarea din clasa a VIII-a. Plus că se pune presiune pe învăţători, întrucât lucrările trebuie corectate în timp record. Vorbim de învăţământ remedial, diferenţial… Da, doar vorbim!„, a conchis prof. Cabrancea.
De aceeaşi părere este şi prof. Alina Vâlcu, învăţător şi director adjunct al Şcolii Gimnaziale nr. 39 „Nicolae Tonitza”, considerând aceste evaluări ineficiente şi costisitoare ca timp de lucru. „Într-adevăr, din discuţiile şi cu colegele mele, sarcinile de lucru nu au nicio legătură cu obiectivele pe care le urmărim la admiterea de la clasa a VIII-a. Iar în final, ceea ce le transmitem părinţilor, fie din calitatea de învăţător, fie de diriginte, nu este foarte elocvent din punctul de vedere al unui părinte care urmăreşte integrarea copilului la un liceu bun. Dosarul de la final este foarte stufos. Şi ca să vă imaginaţi, toate documentele unui nivel de clasă nu pot intra într-un biblioraft, eventual pe un întreg raft al bibliotecii de documente. Din păcate, rezultatele nu sunt foarte elocvente, pentru că, nefiind la un nivel foarte înalt, copii buni se blochează, neştiind ce să răspundă pentru că le este greu să accepte că poate fi atât de uşor. Ca să nu mai spun că după discuţia învăţătorului cu părinţii, trebuie întocmit un proces verbal din care să reiasă că acesta a înţeles ce i s-a prezentat. Toate acestea în condiţiile în care cei implicaţi în supraveghere şi evaluare îşi mai fac şi treaba de la clasă, teste de pregătit, lecţii. În cele opt ore pe care se spune că nu le facem. Chiar i-aş invita pe cei care fac asemenea afirmaţii să vadă câte ore ne pregătim, cât stăm în plus la şcoală şi după aceea s-ar putea să mai vrea să ne dea bani, ca să închei într-o notă comică„, a mai declarat prof. Vâlcu.