Ioana Petrescu: Milioane de pensionari, în pericol. Pensiile de mâine depind de deciziile guvernanţilor de azi

România riscă un blocaj al sistemului de pensii

În România funcționează un sistem „Pay As You Go”. Mai exact, pensiile sunt plătite din contribuțiile la fondul de pensii ale celor ce muncesc astăzi. De aceea, este foarte important numărul persoanelor care contribuie în sistemul de pensii la un moment dat pentru finanțarea pensiilor seniorilor de la acel moment. Studiul Comisiei Europene „The 2015 Aging Report” estimează că, dacă în anul 2013 aveam 110 contribuitori pentru 100 de pensionari, în 2060 vor exista doar 81 de contribuitori pentru 100 de pensionari. Asta ne va pune pe penultimul loc în UE ca număr de contribuitori la număr de pensionari.

Cauzele problemei: îmbătrânirea populației, migrația forței de muncă și evaziunea

În primul rând, există o tendință de îmbătrânire a populației. Același studiu al Comisiei Europene ne oferă date demografice extrem de îngrijorătoare. Dacă în anul 2013, 68% din populația României era cuprinsă între vârste de 15 și 64 de ani, iar 16,4% erau de peste vârsta de 65 de ani, în anul 2060, populația va fi mult mai îmbătrânită, doar 55,8% din populație va avea vârste cuprinse între 15 și 64 de ani și 28,9% peste 65 de ani.

Acesta problemă o au și alte țări UE. Însă, la noi, sistemul de pensii este și mai vulnerabil pentru că avem două alte probleme. Prima dintre ele este migrația în afara țării a tinerilor care muncesc. Din 2007, România a pierdut 2 milioane de persoane care au migrat în afara țării, conform Ziarului Financiar. Majoritatea românilor care lucrează peste graniță, contribuie la sistemele de pensii din țările respective. Astfel, fondurile pentru plată a pensionarilor actuali de la noi din țară sunt dramatic reduse.

A doua problemă este evaziunea din piața muncii. Există mulți oameni care muncesc „la negru” în România, care nu plătesc CAS, si deci nu contribuie la fondul public de pensii. Conform Consiliului Fiscal, în 2012, 1,57 milioane de salariați, patroni și întreprinzători lucrau „la negru”, reprezentând 27,7% din totalul angajaților, patronilor și întreprinzătorilor din România. Este un nivel nepermis de mare al evaziunii care afectează nu numai fondul de pensii din care sunt plătiți actualii pensionari, dar și pensia pe care o vor primi cei care au lucrat „la negru”.

Care ar fi soluțiile pentru evitarea unui dezastru în sistemul de pensii?

Trebuie sa înțelegem că este o problema complexă, care presupune efortul comun al mai multor instituții ale statului pentru a identifica soluții. Ministerul Finanțelor, Muncii, Sănătății, Educației și al Tineretului trebuie să gândească o serie de măsuri care, pe termen lung, să combată toate cauzele care, în timp, pot duce la incapacitatea de plată a pensiilor în România.

În primul rând, sistemul de pensii actual trebuie sa fie eficientizat, astfel încât sa facă față presiunilor demografice, de migrație și a celor fiscale. Pe de o parte, Guvernul trebuie sa mențină contribuțiile către sistemul de pensii privat, Pilonul II, așa cum au fost ele stabilite inițial în legea din 2004. Asta însemnă că, în viitor, pensionarii se vor baza mai puțin pe pensia de la stat și mai mult pe veniturile din pensia privată. Astfel, povara sistemului public de pensii va fi redusă.

În anul 2016, Guvernul trebuia să crească contribuția la Pilonul II cu un punct procentual din cota individuală pentru asigurările sociale ale fiecărui angajat. Actualii angajați ar fi beneficiat de această contribuție după pensionare. Însă, Guvernul a anunțat că va suplimenta fondul privat de pensii cu doar 0,1pp în 2016, urmând că în anul 2017 să mai adauge 0,4pp și alte 0,5pp în anul 2018. Problema e că, pe termen lung, nerespectarea finanțării Pilonului II de către Guvern va determina o reducere a nivelului de pensii ale contribuabililor de astăzi, atunci când ei se vor pensiona. Asociația pentru Pensiile Administrate Private din România, APAPR estimează că nerespectarea de către stat a prevederilor inițiale din legea pensiilor administrate privat a dus până în prezent la pierderi de cel puțin 180 de milioane de euro pentru viitorii pensionari.

O atenție deosebită trebuie sa acorde Ministerul Muncii fenomenului corupției și fraudei din sistemele de pensionare anticipată și pe caz de boală. Dacă persoanele cu putere de muncă ies la pensie și beneficiază de pensie în mod ilegal, ei pun și mai multă presiune pe sistemul public. Trebuie sa avem siguranța că doar persoanele care îndeplinesc condițiile legale beneficiază de aceste tipuri de pensii.

De asemenea, angajații ar trebui stimulați financiar sa rămână în câmpul muncii după vârsta de pensionare, dacă doresc. În acest fel, cei care vor sa muncească în continuare pot contribui mai mulți ani la sistemul de pensii, în loc sa primească pensie din sistemul public în acea perioadă. Pentru a deveni o opțiune atractivă, persoanele care ar alege sa lucreze după vârsta de pensionare ar trebui sa fie recompensate financiar cu o pensie mai mare, în momentul în care decid sa iasă la pensie.

În caz de pensionare pe caz de boală, omul trebuie încurajat financiar să se întoarcă la muncă atunci când sănătatea îi permite, nu să facă tot posibilul să prelungească pensia de boală până când ajunge la vârsta de pensionare, chiar dacă între timp el redevine apt de muncă.

Trebuie combătute, pe rând, cauzele care pot duce la o criza în sistemul de pensii.

Îmbătrânirea populației poate fi combătută prin politici de încurajare a creșterii natalității. Un prim pas în aceasta direcție a fost făcut prin mărirea alocațiilor de creștere a copilului. Dar, pe viitor, trebuie sa ne axăm pe politici mai bine targetate, bazate pe studii care arată clar sunt motivele pentru care oamenii din diverse categorii sociale decid sa nu aibă copii. În acest fel, soluțiile pot include ajutoare de hrană mai substanțiale pentru familiile nevoiașe și deschiderea mai multor creșe și grădinițe gratuite în zonele în care acestea sunt necesare.

O atenție deosebită trebuie sa acordam migrației forței de muncă în afara granițelor. Conform Fondului Monetar Internațional, țările din Europa de Est și Centrală au pierdut 7% din PIB din cauza migrației forței de muncă în alte țări. Se estimează că în următorii 14 ani aceste pierderi vor ajunge pana la 9% din PIB.

Multe țări încep sa ia măsuri concrete de a-i aduce în tara pe cei care muncesc în afara granițelor. Letonia are un program intitulat „Te vreau înapoi”, iar Polonia oferă informații utile pentru locuri de muncă disponibile, imobiliare și sănătate pentru a atrage polonezii educați înapoi în țară printr-un program „Powroty”, „Întoarceri”.

România face foarte puțin în acest sens și majoritatea măsurilor de acest gen își fac apariția doar înaintea alegerilor. Un lucru destul de simplu și necostisitor pe care îl fac mai toate țările este sa recruteze dintre absolvenții marilor universități pentru poziții publice în tara lor.

Un alt aspect important este cel al păstrării în țară a absolvenților din universitățile românești. Este mult mai ușor sa determini un tânăr de 22 ani sa rămână în țară decât sa aduci înapoi unul de 35 de ani, care si-a făcut deja un rost în altă țară. Aici s-ar putea implica mai mult universitățile românești în procesul de identificare al primului loc de muncă al absolventului. Majoritatea universităților străine, tratează acest aspect cu multă atenție, pentru că universitățile care nu produc absolvenți angajabili nu rezistă pe piață.

Nu în ultimul rând, evaziunea fiscală în piața muncii trebuie redusă. Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale a mai redus acest fenomen, pentru că acum patronul se gândește de doua ori dacă sa angajeze fără acte, dat fiind că „beneficiile” din evaziunea fiscala au scăzut odată cu impozitul. Conform raportului Consiliului Fiscal, eficiența taxării la CAS a crescut de la 0,75 la 0,77 în 2014 față de anul precedent, când CAS redus nu era în încă vigoare.

Acum că „beneficiile” evaziunii au fost reduse trebuie crescute și costurile evaziunii prin creșterea probabilității de a fi prins, adică prin realizarea unor controale targetate în zonele de risc.

De asemenea, trebuie încurajată conformarea voluntară prin educarea angajaților și angajatorilor fata de consecințele muncii la negru. Este datoria autorităților de a lucra permanent la acest lucru și de a evidenția neajunsurile muncii la negru. Angajatul trebuie sa înțeleagă că muncă la negru aduce un venit mai mare pe moment, cu riscul că la bătrânețe să beneficieze de pensie foarte mică. Angajatorii cinstiți trebuie stimulați să nu ignore angajatorii care practică muncă la negru și care le fac în acest fel, competiție neloială.

Concluzie

Colapsul sistemului de pensii îi poate lovi pe cei încă tineri astăzi, într-un viitor nu foarte îndepărtat. Si nu numai pe tinerii de astăzi, ci si pe cei de mâine. În lipsa unor masuri urgente, în viitor se va recurge la masuri drastice, precum mărirea dramatica a taxelor, pentru a putea susține plata pensiilor. Din păcate, se pare că autoritățile adoptă doar măsuri care aduc beneficii pe termen scurt, de genul amânării măririi contribuției statului la Pilonul II. Dacă nu ne grăbim să luăm măsuri, riscam sa fim nevoiți sa aplicam politici extrem de dure, precum creșterea vârstei de pensionare până aproape de 70 de ani, așa cum ia în calcul Germania în acest moment. Mai exact, daca nu facem nimic, riscam un dezastru. Avem deja multe exemple din alte domenii, precum sportul românesc, unde nu s-au luat măsuri mult timp si publicul observă efectele catastrofale. Olimpiada din acest an ne-a lăsat tuturor un gust amar. Avem sportivi cu potențial uriaș, care nu au fost susținuți pentru a putea demonstra adevărata lor valoare.

Este de datoria noastră, a tuturor, să atragem atenția asupra acestor probleme cu bătaie pe termen lung și să cerem guvernanților să ia măsuri începând de astăzi. Si este de datoria lor să o facă! O bună guvernare nu înseamnă doar măsuri care aduc beneficii de azi pe mâine, și, implicit, voturi la următoarele alegeri. Înseamnă viziune și crearea unor perspective pentru generațiile viitoare.