„Coaliţia de guvernămînt PSD-UNPR-PC şi-a lansat sîmbătă la Romexpo, candidaţii pentru europarlamentarele din 25 mai 2014. Așa s-a pretins de către organizatori. (…) Martori ai întregii istorii postdecembriste, primul nostru impuls, la spectacolul de la Romexpo, a fost să ne frecăm la ochi, pentru a ne convinge că sîntem în 2014 şi nu în 1990. Aceasta deoarece, prin întreaga sa desfăşurare, manifestarea de la Romexpo a părut asemănătoare celor ale FSN-ului lui Ion Iliescu din 1990.
Prin multe dintre notele sale, aş fi identificat sindrofia de la Romexpo, cu mitingul din 15 iunie 1990, cînd Ion Iliescu a mulţumit ortacilor din Valea Jiului pentru felul strălucit în care au reuşit să devasteze Bucureştiul în numele partidului de guvernămînt. În postura de trăitor al ultimilor ani de domnie a lui Ceauşescu, eu aş raporta însă manifestarea de la Romexpo la marile adunări populare meşterite de Nicolae Ceauşescu tot la Romexpo. (…) Aceiași oameni, mii, aduşi din toată ţara pe banii daţi Statului prin taxe şi impozite, de cetăţeni pentru bunuri publice, deturnate de Partidul Conducător spre acţiunile sale de propagandă şi agitaţie. Acelaşi cult al personalităţii unui ins de pe scenă – Conducătorul – ţel al surîsurilor slugarnice, al aplauzelor comandate, al discursurilor unsuroase. Același invitat pompos de peste hotare, grăbit să laude realizările regimului pentru a-și plăti vila de protocol și specificul local, pus la dispoziție de șmecherii de la București: tzuica, mămăligtza, fetitza”, scrie Ion Cristoiu.
Nu este nimic notabil în faptul că acesta comentează lansarea candidaţilor PSD-UNPR-PC într-o notă critică, însă dacă s-ar fi oprit doar al acest lucru, Ion Cristoiu ar fi rămas într-o zonă a normalităţii. A preferat însă să se umple de ridicol, comparând aceste eveniment cu cel similar organizat de PMP.
„E suficient să raportăm această manifestare de comunism ruginit, care n-a trecut nici măcar de liberalismul hruşciovist, de la Romexpo, cu manifestarea originală a PMP de lansare a eurocandidaţilor pentru a sesiza prăpastia de mentalitate. PMP, deşi cu multe slăbiciuni preluate de la partidele tradiţionale, se străduieşte să-şi adapteze manifestările la dinamica lumii de azi, lume marcată de originalitate şi spontaneitate, de comunicare a politicienilor de la egal la egal cu alegătorii”, arată „maestrul în editorial”.
Posterul în care Udrea se prezintă în blugi, pe post de vedetă hollywoodiană, secondată de câţiva dintre dezertorii de seamă din PDL, este pentru Ion Cristoiu o desfătare a ochilor electoratului.
„Afişele PMP dezvăluie o tentativă de a face un efort de noutate în politica românească. Afişele noului PSD sînt anacronice întorcînd propaganda şi agitaţia la simplismul PMR-ului de pe vremea lui Stalin”, remarcă plin de „obiectivitate” Cristoiu.
În final, acesta mimează şi o scuză. „N-am raportat PSD la PMP pentru a-i arde o cîntare formațiunii făcute de Traian Băsescu acum, la bătrînețe, ci pentru a explica de ce notele de campanie pentru sfaturile populare caracterizează definitoriu campania PSD pentru europarlamentare,” se justifică Ion Cristoiu, pentru ca imediat după aceea să mai gâdile încă o dată pufos orgoliul prezidenţial.
„Încordarea PMP de a fi prim seducător în acţiunile de campanie trădează efortul de a cuceri electoratul prin mijloace politice. PMP n-are structuri în teritoriu (pentru PSD, ca şi pentru PDL, de altfel, reţele ale baronilor locali) care să-i aducă la vot turmele electorale”, scrie Cristoiu.