„Sibian, și-a făcut studiile teatrale în orașul natal și a fost prezent timp de 16 ani pe scena teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu. S-a mutat în București, la teatrul ”Lucia Strurza Bulandra”, unde a fost și director, timp de 12 ani. Am fost prieteni. Ne-am cunoscut în 1948, în vremea când activam amândoi în Uniunea Asociațiilor Elevilor din România, UAER. O organizație din care au făcut parte mulți intelectuali și artiști cunoscuți în cea de-a doua jumătate a secolului trecut, care au influențat viața culturală a României.
A fost un om cald, deschis, cu o impresionantă cultură, cu rigoare ”nemțească” și o sete de cunoaștere impresionantă. Personalitatea sa s-a reflectat și în felul în care și-a conceput și interpretat personajele. Deși cinematograful l-a făcut cunoscut celor mai mulți dintre români, succesul în cinematografie este rezultatul muncii extrem de serioase din teatru. Și asta îl face un exemplu pentru oricine alegea această meserie grea, care implică multe sacrificii.
Îmi vor lipsi discuțiile pe care le aveam cu el în triștii și dramaticii ani 80 ai secolului trecut, când teatrul era, alături de carte, printre puținele refugii luminoase pentru români. Era un optimist de felul său, și credea în vremuri mai bune, în rolul artei, acela de a deschide mintea oamenilor, de a-i face mai buni.
Am avut privilegiul să-i înmânez Ordinul Național ”Steaua României”, o recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea artei teatrale românești. Prin dispariția sa, teatrul românesc pierde un mare actor, și eu pierd un bun și respectat prieten. Dumnezeu să-l odihnească!”, a scris Ion Iliescu.