Ion Lăceanu (88 de ani) a avut un succes uriaș, ca solist, dar și ca instrumentist. Cântă la fluier și la cimpoi, dar și la frunză de cireș și la solzi de pește. După decesul soției, a rămas singur și din cauza bolii, a decis să se mute la un azil din București. Și-a îndesat într-o valiză tot, și-a luat cu el toate amintirile frumoase, pe la petreceri, din turneele sale prin lume.
„Ar fi fost, da, mai bine în patul meu, dar acasă nu am condițiile acestea. Aici am medici, îmi fac până și baie. Sunt răsfățat, am trei mese pe zi, în cameră sunt numai cu o persoană. Avem și baie, televizor. Nu știu cât costă lunar, fiul meu se ocupă, el distribuie banii. Acasă eram prea trist, prea singur, după decesul soției, aici am cu cine schimba o vorbă”, a spus Ion Lăceanu, pentru Click.ro.
Chiar dacă și-a încheiat activitatea artistică, Ion Lăceanu nu poate sta departe de muzica populară. „Muzica populară românească este pe drumul bun, dar depinde cine o întreține. Eu, ca un Top 3 al cântărețelor, le-aș pune așa, în această ordine: Maria Ciobanu, Irina Loghin și Sofia Vicoveanca”, mai spune Ion Lăceanu, pentru Click!
Ion Lăceanu a rememorat și întâlnirile cu foștii președinți Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceaușescu, dar și cu J.F.Kennedy.
„Am cântat și pentru Gheorghe Gheorghiu Dej, mama lui zicea: „Până nu cântă fluericiul, căci așa îmi spunea mie, nu plec acasă! Am cântat și pentru soții Ceaușescu, la petrecerile lor, erau veseli. Le-am cântat la frunză de cireș piesa „Mă dusei să trec la Olt”.
Dar, am cântat, în anii 60, și pentru J.F. Kennedy, în America, în salonul de evenimente de la Casa Albă. Îmi plăcea de el, era subțire, avea o ceafă lată, de american, și haine de calitate, de bun gust. J.F.Kennedy era tare drăgăstos cu soția lui, Jacqueline, am admirat-o atunci, era tare elegantă. Îmi amintesc că lor le-am cântat la cimpoi și la solzi de pește piesa „Ciocârlia”. Lui Kennedy îi plăceau artiștii, s-a pozat cu noi. La plecare, le-a spus organizatorilor: „Ce am mâncat eu să mănânce și lăutarii!”. După câteva luni, în 1963, am aflat că a murit, că a fost asasinat, tare rău mi-a părut. Dar și Nicolae Ceaușescu ne punea mese întinse, nu era zgârcit la mâncare”.