La numai 42 de ani și-a pierdut primul soț, cel alături de care avea două fiice, Anamaria și Anca. Fiica cea mare a îndemnat-o să își refacă viața.
„Tatăl meu a murit înainte cu două luni să mă nasc, iar eu, fiind al treilea copil, am fost cel mai dorit, pentru că eram fată. Înaintea mea s-au născut doi frați, unul mai mare cu nouă ani decât mine, celălalt, cu șapte ani, iar ei m-au cam crescut, pentru că mama trebuia să muncească.
Am fost obișnuită să cresc cu greutățile, însă era dureros când pe ceilalți copii îi strigau mamele lor, iar pe mine nu, pentru că era mereu la muncă. Una dintre dorințele mamei a fost ca, după moartea sa, să fim toți frații împreună, iar acum locuiesc în aceeași curte cu mine și cred că mama este împăcată.
E foarte important să ai familia aproape, mai ales în momentele grele. Aveam 42 de ani când a murit soțul meu. Iar Anamaria m-a îndemnat să-mi refac viața, spunându-mi că ea și Anca nu pot fi întotdeauna lângă mine.
Și, de 12 ani, am alături un bărbat extraordinar, un moldovean minunat. Că, dacă era oltean, nu-l luam, doar știți că oltenii sunt mai aprigi”, a declarat Ionela Prodan, conform taifasuri.ro.
Despre moartea soţului ei,Traian Tănase, Ionela Prodan declara că a fost o pierdere imensă, el fiind un sprijin permanent pentru ea.
„Este adevărat că din anii ’90 încoace activitatea mea că solistă nu a mai avut intensitatea din anii de până atunci. Motivul major care m-a făcut să renunţ la turnee a fost pierderea soţului meu, Traian Tănase, în 1992.
El era cel mai mare sprijin al vieţii mele, un soţ şi un tata excepţional. Fără el n-aş fi putut avea carieră pe care am avut-o. Traian a avut grijă de căminul şi de fetiţele noastre, Anamaria şi Anca. În timp ce eu eram plecată, cu lunile, în turnee în ţara sau peste hotare, preluându-mi astfel toate responsabilităţile.
A trebuit să fac această alegere grea, renunţând la turnee, de dragul feţelor mele, care erau la vârstă adolescenţei. Și, deci, trebuiau atent indrumate”, relata Ionela Prodan în cadrul unui interviu, potrivit gds.ro.