Ionuţ Anghel, tânărul care aştepta de câţiva ani un transplat de plămâni, a murit

Ionuţ Anghel avea doar 33 de ani şi era din oraşul Mărăşeşti. Din cauza unei boli grave la plămâni, el şi respira cu ajutorul unui aparat. Luni, el a pierdut bătălia cu boala care l-a măcinat atâta timp. Un copil de numai doi ani va creşte de acum fără tată.

În luna iulie plămânii lui Ionuţ funcţionau la o capacitate de doar 15%, astfel că orice efort era o povară pentru el.

“E mai aproape aparatul ăsta decât soţia mea”, spunea Ionuţ, potrivit Mediafax.

Fără acel aparat, lui Ionuţ i se termină aerul. Acesta suferea de o boală pulmonară obstructiv-cronică şi avea nevoie urgentă de un transplant pulmonar.

Ionuţ Anghel: Seară de seară aştept să sune telefonul

”Seară de seară stau cu soţia despre cum ar fi…să ne sune telefonul, să ne cheme la transplant, stăm şi aşteptăm, încă mai avem o minimă speranţă, avem un copil de doi ani şi este datoria mea morală să lupt atât interior, cu boala care mă chinuie, cât şi în  exterior, cu cei care ar trebui să facă viaţa posibilă. Aşteaptarea este foarte grea, pentru că ea mă vede pe mine că am seri când nu mă pot da jos din pat să merg la toaletă, pentru că rămân fără aer”, spunea  Ionuţ Anghel în luna iulie.

Alte articole

Doliu în Cluj. Un cunoscut ortoped a murit în împrejurări șocante, Poliția cercetează cazul

Cine a fost Minerva, cunoscuta astrologă din România. A absolvit trei facultăți și a avut o viață plină de drame: „A fost o luptă continuă cu mine”

Medicul Zamfir caută cu echipa sa soluţii pentru ca aceşti pacienţi să poată face operaţiile în străinătate, însă un acord concret mai durează, iar pentru Ionuţ nu se mai poate face nimic acum.

”Avem în derulare discuţii cu partea ungară, pentru efectuarea acestui tip de transplant acolo, dar, la momentul de faţă discuţiile stagnează cumva, mai curând, la momentul de faţă, încurajator este dialogul pe care l-am avut cu omologii noştri din Italia. Cu siguranţă sunt nişte impedimente legate şi de această pandemie, pentru că transplantul pulmonar este foarte susceptibil la contactarea acestor infecţii respiratorii”, a declarat medicul Radu Zamfir, Directorul Agenţiei Naţionale de Transplant.

În ultima sa postare de pe Facebook, scrisă duminică, Ionuț Anghel făcea referire la medicul-erou trimis in Belgia de autoritățile române

„Se poate daca se vrea, pentru restul bolnavilor ca mine de ce nu se reuseste nimic?”, a scris Ionuț.

„Ce tara …

Traim intr-o tara in care daca o singura persoana are o boala ce are nevoie de tratament sau transplant (in cazul meu), in afara tarii, nu reuseste mare lucru… Se loveste de tot ce tine SISTEM MEDICAL ROMANESC si de toate prostiile birocratice (care in afara se rezolva imediat, la noi dureaza cu saptamanile) si de oamenii din sistem care fug de responsabilitate …
Eu ma lupt pentru fiecare zi si noapte de noapte in speranta ca va exista si un „maine” si am afirmat asta in mai multe randuri insa „cei de sus” au dat din cap in sens afirmativ ca am nevoie de ajutor si cam atat … nimic concret!
Cand vad ce-mi spun cei care s-au tratat in afara, ca acolo se poarta cu tine ca si cum ai fi de-al lor… Doar cand auzi ,,ca si cu un OM” … de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune pretul pe Viata, te ajuta, nu te lasa sa ajungi in ultima faza ca sa-ti mute, mai apoi, un dosar de colo-colo.
A trebuit sa se intample iar o tragedie ca cea de la Piatra Neamt, ca sa se vada ca nu se misca mare lucru?
Am observat cat de operativi au fost in cazul medicului erou care a fost mutat in Belgia. Jos palaria. Deci se poate ca sa fim si operativi in timp util … Se poate daca se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, in cazul meu, de tratamente sau transplant in afara, de ce nu se reuseste nimic? De ce nu putem fi meru la fel de operativi si sa punem accent pe VIATA?
E nevoie sa „disparem” ca sa punem capat problemei si sa nu mai stresam pe nimeni?
Incet incet, o sa ramanem si fara bani de medicamente si terapii … si atunci … Dumnezeu cu mila …
Sper ca cei cu putere de decizie sa realizeze ca noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar daca nimeni nu intelege asta …
De ce e nevoie de astfel de tragedii ca sa se traga mereu cate un semnal de alarma in acest Sistem? De cate semnale de alarma e nevoie. Deja incepem sa le numaram la doua maini…”