Isărescu: Suntem la sfârşitul unui ciclu de 40 de ani. Nu prea ştiu ce urmează

„O primă întrebare dacă vrem să desluşim o strategie pentru România: suntem într-o lume care este post-criză sau criza se va prelungi? Şi încep aici discuţii, chiar azi (joi – n.r.) la comitetul de politică monetară cineva spunea că o să dureze criza până în 2022. Dar exact până în 2022? Cam pe acolo, pentru că orice răspuns îşi va găsi rădăcina în o altă întrebare: cum definim criza?”, a afirmat Isărescu la seminarul „Strategica: On strategies in a challenging world”, organizată de BNR şi SNSPA.

El a arătat că nu încearcă să dea un răspuns la aceste întrebări şi a făcut referire la experienţa personală

„Eu nu pot să ies din experienţa mea personală. Cred că toţi suntem prizonierii vieţii pe care am trăit-o şi pe care încă o avem pe acest pământ şi reacţionăm pe măsură. Am intrat în viaţa matură, relativ publică, în 1971, când se prăbuşea un sistem, sistemul Bretton Woods, sistemul postbelic, tot vreo 40 de ani, bazat pe un preţ al aurului de vreo 35 de dolari pe uncie. Şi am văzut cum tot ce era adevărat până în ’71 şi ce citisem eu nu mai era adevărat în gândirea economică, cursurile nu mai trebuiau să fie fixe, nu făceau bine, făceau mai mult rău, aurul nu mai trebuia să fie etalon monetar”, a povestit guvernatorul BNR.

El a adăugat că la acea vreme toată lumea vorbea despre criza dolarului, iar după 10 ani s-a întâmplat ca dolarul să înlocuiască aurul şi a devenit „rege”, dând acest exemplu legat de capcanele istoriei şi utilizarea abuzivă a cuvântului „criză”.

„Cam prin anii ’80 eu am făcut constatarea că am intrat într-un alt ciclu – libertatea pieţelor, monetarism, new keynesianism, ca prin 2007 să văd că au început frământări şi regândiri, a început criza asta. Cred că suntem la sfârşitul unui ciclu de 40 de ani, nu prea ştiu ce urmează”, a mai spus Isărescu.

Mugur Isărescu consideră că este momentul pentru un bilanţ dacă abordarea crizei în anii 2008-2009 a fost cea mai bună în România, mai ales că s-a încheiat şi cel de-al doilea acord cu FMI, fiind convins că ajustarea prin care a trecut economia românească era inerentă.

„A conduce o instituţie printr-o criză este foarte dificil şi abia ulterior poţi să faci evaluări dacă a fost bine sau nu. Cred că este un moment în care ar trebui să facem o evaluare dacă abordarea noastră în 2008-2009 a fost cea mai bună. S-a încheiat şi cel de-al doilea acord cu organismele financiare internaţionale şi un asemenea bilanţ este necesar. Nu am nici timpul şi nu e nici scopul meu acum, dar un lucru trebuie să spun: ajustarea prin care a trecut România era inerentă”, a afirmat Isărescu.

El a arătat că nicio ţară nu poate să crească la infinit cu deficit de cont curent de 14% din PIB, nivelul din România în anii 2007-2008.

„Dacă noi nu făceam ajustarea, o făceau pieţele externe. Asta s-a şi întâmplat, intrările de capitaluri în România s-au diminuat până spre 2% din PIB. De la 19 miliarde de euro, câţi bani au intrat în România în 2007 şi 2008, în fiecare an s-au redus spre 3-4 miliarde de euro şi atunci economia trebuie să se adapteze. Nu a fost numai o decizie a noastră, a fost decizia pieţelor”, a precizat guvernatorul.

Isărescu a afirmat că în 2007, înainte de criză, gândea o ajustare a deficitului de cont curent de la 14% la 8%, însă în urma crizei deficitul a scăzut la 4%, ca urmare a corectării pieţelor.

„Ca să fie mai acceptabilă (ajustarea – n.r.), am compensat-o cu bani publici. Nu a venit Fondul (FMI – n.r.) pe capul nostru. Noi am spus că ne trebuie nişte bani ca să compensăm ieşirile mari de capitaluri private. Aceasta este funcţia Fondului. Răstălmăcirile ulterioare privind maniera în care am abordat criza se întâmplă în toate ţările”, a mai spus guvernatorul BNR.