Pierderea celor două simțuri aduce și alte neplăceri, dar pot anunța și alte afecțiuni. „Calitatea și intensitatea perceperii mirosurilor sau gustului depind de statusul anatomic și funcțional al epiteliului olfactiv și al celui gustativ, precum și de statusul sistemului nervos periferic și central, senzațiile olfactive sau gustative fiind rezultatul stimulării nervilor olfactiv, trigemen, glosofaringian sau vag„, a declarat dr. Raluca Enache, medic specialist ORL.
Uneori, pierderea acestor simțuri pot anunța boli grave. „Stimularea olfactivă, mirosul, depinde de ajungerea particulelor odorante la nivelul mucoasei olfactive, pentru acest proces fiind necesar un anumit tip de flux aerian nazal. Dacă vorbim despre tulburările de miros, acestea pot porni de la o scădere a capacității de a simți mirosurile (hiposmie), de la o schimbare a modului în care percepem aromele (parosmia, fantosmia), și pot merge până la dispariția acestuia (anosmia)„, spune medicul.
Factorii nocivi sunt multipli. „Cea mai frecventă cauză este reprezentată de inflamația mucoasei nazale care poate surveni într-un puseu de infecție bacteriană sau virală a tractului respirator superior, a unei rinite acute alergice sau non-alergice, sau o rinosinuzită. Există descrisă etiologia virală, știut fiind că există anumite virusuri care pot avea tropism pentru neuroepiteliul olfactiv„, spune medicul.
Perturbarea sau întreruperea transmiterii stimulului olfactiv către epiteliul olfactiv poate fi determinată și de prezența unor formațiuni tumorale la nivelul foselor nazale. Pacienții care au fost diagnosticați cu cancer laringian și la care s-a efectuat laringectomie totală și sunt purtători de canulă traheală, prezintă modificări ale simțului olfactivă din cauza absenței fluxului de aer la nivel nazalm scrie doctorulzilei.ro.
Un alt factor care poate determina pierderea sau diminuarea mirosului îl constiuie „traumatismele cranio-cerebrale, procentajul disosmiilor post-traumatice craniene fiind variabil, iar apariția lor putând fi în raport direct cu severitatea traumatismului cranian”.
Sistemul gustativ, din punct de vedere structural, este oarecum similar cu sistemul olfactiv. Mugurii gustativi sunt distribuiți variabil la nivelul limbii, palatului moale, faringelui și chiar la nivelul laringelui.
Există patru gusturi fundamentale: dulce, acru, sărat și amar. Fiecare din ele este perceput în diferite segmente ale limbii. Studii efectuate de-a lungul timpului arată că receptorii gustativi pot fi stimulați preferențial de unul dintre cele patru gusturi fundamentale.
„Patologia gustativă este în strânsă legătură cu patologia olfactivă, între cele două existând o legătură direct proporţională. Tulburările gustative se pot manifesta prin schimbarea proprietăţilor alimentelor, pornind de la gust, testură şi pot merge până la modificări în percepţia temperaturii. Pierderea simţului gustativ poate fi dată de unele anomalii în cantitatea şi calitatea salivei, precum şi o modificare a papilelor şi mugurilor gustativi. Când ne referim la o tulburare a simțului gustativ putem vorbi despre diminuarea gustului (hipoguezie), absența gustului (aguezia) sau disturbarea senzației gustative (disguezie sau fantoguezie)„, spune dr. Raluca Enache.
Cauzele care pot sta la baza apariţiei unei patologii gustative sunt multiple. Infecţiile căilor aeriene superioare, care se soldează cel mai frecvent cu tulburări olfactive, pot fi însoţite de modificări ale gustului. Diferite afecțiuni ale cavității bucale (inflamații, leziuni, infecșii bacteriene sau fungice), igiena orală deficitară, protezele sau aparatele dentare pot fi răspunzătoare de apariția unor tulburări gustative.
O altă cauză a pierderii gustului poate fi reprezentată de lezarea nervilor cranieni care poate fi postvirală (paralizia de nerv facial) sau iatrogenă (postchirurgical sau în urma anumitor manevre exploratorii).
Citeşte şi Modul în care dai mâna trădează cât de sănătos eşti