Iubita lui Liviu Vârciu a postat pe pagina de Facebook un mesaj emoţionant în ziua în care tatăl ei trebuia să-şi serbeze ziua de naştere. Pierderea lui i-a lăsat răni adânci în suflet, iar suferinţa este parcă pe zi ce trece mai mare.
Îi duce lipsa pentru că aveau o relaţie specială.
„Astazi, când e ziua ta, ce-ar fi dacă Dumnezeu te-ar mai lasa lângă noi măcar o zi?
Nici nu știu ce doare mai mult: faptul ca nu mai ești aici cu mine, ca ești undeva unde nu te pot vedea sau auzi sau faptul ca am înțeles cât de mult pierdem din timpul pe care viața ni-l conturează lângă cei dragi… Amintirea, doar ea rămâne după ce sufletul este secătuit de durere. Fotografiile reactivează in mintea mea expresia zâmbetului tău, iar îmbrățișările calde se pierd în conturul ramei de lemn… Periuța de dinți, pijamalele, hainele frumos călcate, pana și parfumul de pe raftul de sus din baie, raft la care eu nu ajung nici pe vârfuri, încă te așteaptă. Mami a lăsat o lumânare în bucătărie care este veșnic aprinsa, in caz ca ai uitat drumul spre casa sa te ții după lumina.
Te vreau lângă mine, ești tatăl meu, cel care imi impletea parul, cel care atunci când mama nu voia sa îmi cumpere ceva pentru ca da, eram obraznica, venea și îmi dădea bani pe ascuns, cel care atunci când sufeream plângea lângă mine, cel care se ducea la orice ora la magazin dacă aveam nevoie de ceva, cel care mi-a spus atunci când eram baietoasa, ca femeile frumoase au parul lung și poarta tocuri, cel care îmi spunea ce pantofi se potrivesc mai bine la tinuta pe care o aveam, cel care atunci când greșeam spunea ca seman cu mama, iar când făceam ceva bine îmi spunea ca semăn cu el :)), cel care mă lăsa tot timpul sa câștig la table, cel cu care stăteam la cafea și la țigară de dimineață și îmi asculta prostiile despre băieți, cel care în fiecare zi mă lua în brațe, mă pupa și îmi spunea ca sunt cea mai frumoasa fetiță. Mă bucur ca am avut șansa să ne spunem în fiecare zi „Te iubesc”. Știu ca ai spus ca trebuie sa mă maturizez și ca o sa mă ajuti, dar nu credeam ca o sa o fac așa brusc. Nu credeam ca atâtea lacrimi o sa croiască rauri de tristețe pe obrazul maturizării.
Timpul nu este prieten cu omul, nu avem oportunitatea de a-l opri sau măcar de a-l încetini, singura noastră posibilitate este aceea de a-l gestiona în favoarea noastră. Trebuie sa profitam de fiecare clipa atunci când este momentul și sa nu lăsăm timpul sa ne depășească.
Acum știu ca am un înger care mă protejează și știu ca este tot timpul cu mine.
Te iubesc, tăticule și te voi iubi cu fiecare zi ce trece tot mai mult, pana la cer la tine si înapoi. ..stai nu, e prea puțin, mai bine pana la INFINIT, cum ne ziceam noi când mă cuprindeai în brațele tale puternice și îmi dadeai senzația ca niciun rău nu mă poate atinge, atât timp cât tu mă ții strâns acolo. De ce mi-a dat drumul?”, a scris Anda pe pagina de Facebook.