Iuliana Tudor, despre momentul de cumpănă din viața ei. Pentru jurnalistă, anul 2004 a fost unul foarte important pentru ea, deoarece a fost un prag dureros, pe care a fost nevoită să îl treacă. Însă, după aceea, a urmat o altă proiecție a existenței sale, în care a înțeles foarte multe lucruri, pe care înainte nu le lua în seamă.
„Pentru că m-a lovit fix în zona vitală. Când ești lovit în zona vitală și lupți pentru viața ta, dacă vrei să o faci, dacă ai puterea să o faci sau să o mai faci, se schimbă niște lucruri acolo. Și dacă e și un pic de educație în spate, atunci cauți niște răspunsuri.
Pui niște întrebări către tine. În jur, dacă ai norocul unor sfătuitori înțelepți, Biserica, iară, este un reper important atunci când ești prăbușit, din punctul meu de vedere. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Și din 2004, da, cred că am reconstruit un alt om.
Pentru că până atunci era o zonă extrem de superficială a traiului meu zilnic. Și cred că am ajuns să înțeleg că doar în echilibru ești cu adevărat fericit. Măsură în toate.
Trebuie să știi să pui frâne. E simplu. Nu te mai avânți cu aceiași viteză, cu aceeași patimă. Și un pic mai cu privire în jur. Dar cu privire însemnând cu totul.
Din punctul meu de vedere, doar cu cutie de viteze pentru că știi, la automată nu prea simți. Lași pe altul să decidă. Lași motorul să decidă. Mie îmi place cutia de viteză manuală pentru că pe fiecare treaptă alegi. Cât? La 2? La 3? Mă întorc la 2. Și e un control mai riguros.
Se face pas cu pas. Nu se face peste noapte. O reconstrucție de sine înseamnă timp. Înseamnă răbdare. Înseamnă tăcere. Multă. Multă. Ascultare. Și când spun ascultare, însemnând să asculți de niște oameni care trăiesc mai înțelept decât tine. Și să iei de la ei ce trebuie”, a declarat Iuliana Tudor, la podcastul Avangarda, moderat de Ionuț Vulpescu.
https://www.youtube.com/watch?v=je86jl9IK0g