Prima manifestare publică a lui Iulius Filip împotriva regimului comunist a avut loc pe 26 ianuarie 1981, de ziua lui Nicolae Ceaușescu. La acea dată, a pus „în circuitul poștal”, după cum se menționează într-un Plan de măsuri în vederea identificării autorului cazului „Poetul” o „scrisoare anonimă cu conținut necorespunzător. După circa o săptămână, la 6 februarie 1981, maistrul militar Iulius Filip a fost identificat ca fiind autorul scrisorii anonime.
În scurt timp, Iulius Filip avea să fie exclus din partid, iar la 15 martie 1981 a fost trecut în rezervă. După două luni, a solicitat emigrarea în America, prezentându-se în acest sens la ambasada americană din București. Totodată, printr-o altă scrisoare adresată lui Lech Walesa, liderul Solidarității, s-a „solidarizat” cu dizidenții polonezi, cerând să fie acceptat ca membru al acestei organizații. În scrisoare critica în același timp politica internă a regimului patronat de Nicolae Ceaușescu.
În mai puțin de un an de la trimiterea scrisorii deschise lui Nicolae Ceaușescu, Iulius Filip a fost arestat la 14 decembrie 1981, la scurt timp după cea a liderilor Solidarității, și condamnat apoi la 8 ani închisoare pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste”, pedeapsă redusă apoi la 5 ani și 4 luni de închisoare. La 16 martie 1982 a fost „depus” în penitenciarul București, timp în care avea să fie tratat și de către un neuropsihiatru, încercându-se portretizarea sa ca pe o persoană cu probleme mintale. A fost eliberat din detenție la 13 aprilie 1987.
„M-au închis, prima oară, la închisoarea Rahova, în secţia specială a condamnaţilor la moarte. Am fost închis cu Năstăsescu Gheorghe, Muşat Gheorghe, Măgureanu Gheorghe, Stanciu Dumitru, Dumitru Iuga şi mulţi alţii.
Am fost ţinut sub supraveghere şi pedepse continue. Eram supus la tortură cu belciug zece zile. Era un inel în mijlocul cimentului cu patru lanţuri, care duceau în patru direcţii. Eu eram cu lanţuri la picioare şi cătuşe la mâini. Mi se băga lanţul de la belciug pe sub lanţul de la picioare, pe sub cătuşele de la mâini şi stăteam pe ciment. Mâncam ca animalele dintr-un castron. Ne dădeau să mâncăm din două-n două zile”, spune Iulius Filip.
Experienţa traumatizantă trăită de Iulius Filip în puşcăriile comuniste, în materialul video de mai jos: