Articolul publicat de James Rosapepe în revista Foreign Policy are ca temă scandalul declanşat de informaţiile potrivit cărora Agenţia americană pentru Securitate Naţională (NSA) a interceptat conversaţiile cancelarului Germaniei, Angela Merkel.
În acest context, James Rosapepe, care a fost ambasador al Statelor Unite în România în perioada 1998-2001, a scris: „Când eram ambasador al SUA în România, la sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000, eu şi colegii de la ambasadă am presupus (sau poate ne-am flatat singuri) că eram ascultaţi de agenţii de spionaj străine. Ne-am dat seama că ceea ce spuneam în spatele uşilor închise – anume că doream ca România să fie bine pregătită pentru aderarea la NATO şi la UE, ca liderul iugoslav Slobodan Miloşevici să înceteze acţiunile de purificare etnică în Kosovo şi ca Bucureştiul să facă ordine în băncile falimentare – ar fi lucruri şocante: pentru că (oricum) în discuţiile private spuneam lucrurile pe care le repetam în public”, a explicat Rosapepe, scrie Mediafax.
Diplomatul american a explicat că şi-a adus aminte de această situaţie după ce a discutat cu directorul Agenţiei americane pentru Securitate Naţională (NSA), Keith Alexander, săptămâna trecută, cu ocazia unui seminar. Rosapepe l-a intrebat pe Alexander care este motivul pentru care NSA a interceptat conversaţiile cancelarului Angela Merkel. Răspunsul lui Alexander a fost „interesant”, adaugă Rosapepe. „Dacă vrei să cunoşti intenţiile guvernelor” ţărilor democrate, interceptarea telefoanelor acestora este o modalitate de a face acest lucru, a explicat directorul NSA.
„Generalul Alexander nu a spus că spionajul este necesar pentru oprirea terorismului sau pentru depistarea comploturilor împotriva Statelor Unite. (…) Practic, el spune că diplomaţii americani – care sunt principalii ‘clienţi’ ai agenţiilor americane de informaţii – au plăcerea de a asculta conversaţiile private ale aliaţilor noştri. Ei cred că acest lucru îi ajută să îşi facă mai bine cel puţin o parte a meseriei lor. Acest lucru probabil chiar ajută. Dar cât de mult ajută la protejarea Statelor Unite este adevărata întrebare, ţinând cont de costurile asociate pierderii încrederii”, explică Rosapepe.