„Greșesc cei care cred că a sosit momentul de a destructura Uniunea Europeană, de a o rupe în bucăți, de a ne diviza” , a spus Juncker la o conferință ocazionată de aniversarea a 25 de ani de la summitul de la Maastricht, care a pus bazele monedei euro.
În opinia sa, fără UE nici o țară membră nu ar fi capabilă să aibă singură vreun rol politic în lume. În prezent, PIB-ul Uniunii Europene reprezintă 25% din cel al economiei mondiale, în zece ani va scădea la 15%, iar ‘în 20 de ani niciun membru al UE nu va fi singur membru al G7’, a argumentat el.
‘Din punct de vedere demografic, nu suntem complet pe cale de dispariție, dar pierdem din ponderea demografică’, a continuat Juncker, un susținător ar politicii de deschidere față de migranții veniți din afara Europei. El a adăugat pe acest subiect că ‘la începutul secolului XX, europenii reprezentau 20% din umanitate, acum 5-6-7%, iar la sfârșitul secolului XXI, 4% din zece miliarde’ de locuitori.
Juncker împlinește vineri 62 de ani și este singurul politician încă activ care a participat pe 9 decembrie la summitul de la Maastricht, el fiind atunci ministru de finanțe al Luxemburgului.
La acel summit, șefii de stat și de guvern a 12 state europene, printre care s-au numărat François Mitterrand și Helmut Kohl, au decis să transforme Comunitatea Economică Europeană (CEE) în Uniunea Europeană (UE).
Tratatul de la Maastricht, semnat două luni mai târziu, pe 7 februarie 1992, a intrat în vigoare cu emoții după ce a trecut cu greu de referendumul din Franța și a fost respins la cel din Danemarca. Aceasta din urmă l-a acceptat în final la un al doilea referendum după ce a primit o serie de concesii care i-au permis să mențină o serie de politici naționale, inclusiv să nu adopte moneda euro.
Astăzi Uniunea Europeană este marcată de un euroscepticism în creștere și hotărârea britanicilor la referendumul din 23 iunie de a părăsi blocul comunitar, deși Marea Britanie a primit la rândul ei atât în Tratatul de la Maastricht cât și înaintea acestui referendum o serie de exceptări de la aplicarea politicilor comune decise în cadrul instituțiilor comunitare.
De asemenea, nu există o concepție unanimă asupra viitorului Uniunii, părerile fiind împărțite între susținerea unei Europe federaliste sau una a statelor naționale.