Pământul execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât și o miscare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor păstrează o poziție fixă în spațiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului, planul eclipticii, cu 66° 33′, explică Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu din Bucureşti. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.
Pentru noi, fenomenul poate fi observat pe cer prin mişcarea anuală aparentă a Soarelui în lungul eclipticii cu aproximativ 1° pe zi.
Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este dată de faptul că la această dată are loc schimbarea gradientului mișcarii Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele aflându-se la culminație, pentru latitudinea medie a țării noastre, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15h 32m, durata nopții fiind de numai 8h 28m.
Din acelaşi motiv, și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopți albe”.
După momentul solstițiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă.
În emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers, pe 21 iunie fiind solstiţiul de iarnă.
VEZI ŞI Cum se vede schimbarea anotimpurilor de pe Pământ din spaţiu VIDEO