Pe lângă Cina cea de Taină, în Joia Mare, numită şi Joia Neagră, mai sunt prăznuite alte trei evenimente: sfânta spălare a picioarelor; rugăciunea din Grădina Ghetsimani și Vânzarea Domnului.
În dimineaţa acestei zile, preoţii citesc Ceasurile al treilea, al șaselea și al nouălea, apoi Obednița și Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. După care binecuvântează prescura care va fi folosită la împărtășirea bolnavilor și a pruncilor din tot cursul anului. Această prescură, numită Sfânt Agneț, va fi sfărâmată, uscată și pregătită în ziua de marţi din Săptămâna Luminată, la Utrenie, apoi așezată în Sfântul Chivot ce se află pe Sfânta Masă.
În unele catedrale şi mănăstiri, în Joia Mare din Săptămâna Patimilor are loc și o rânduială mai specială, “Spălarea picioarelor”, săvârşită după citirea Rugăciunii amvonului. Această rânduială aminteşte de scena în care Iisus le-a spălat picioarele celor 12 apostoli după Cina cea de Taină. Mântuitorul s-a ridicat de la masă, a luat un ştergar, a pus apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, după care le-a şters cu ştergarul. El le-a explicat că face acest gest pentru ca ei să aibă parte de El şi că este suficient să le spele doar picioarele, pentru a fi curaţi în întregime.
Săptămâna Mare 2020. Tradiţii şi superstiţii în Săptămâna Patimilor
Această scenă este reprodusă şi în unele lăcaşuri de cult. Preotul iese din biserică având cădelniţa în mână şi merge la locul unde sunt rânduiți 12 frați care vor fi spălați de către cel mai mare. Cei 12 frați cântă psalmul 50, iar apoi cântăreții cântă tropare din Canonul zilei.
Această rânduială nu va fi, însă, respectată anul acesta, ca urmare a măsurilor de distanţare socială instituite prin ordonanţele militare.
A doua semnificaţie a zilei de joi din Săptămâna Patimilor, şi cea mai cunoscută, este cea a Cinei celei de Taină, adică aşezarea Sfintei Cuminecături: „Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, intru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (LUCA 22,19-20)
A treia semnificaţie a zilei de joi este Rugăciunea cea mai presus de fire, pe care Mântuitorul a rostit-o în Grădina Ghetsimani: „Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.” (IOAN 17, 17-23)
A patra şi ultima semnificaţie asociată zilei de joi din Săptămâna Mare este cea referitoare la vânzarea Mântuitorului de către Iuda pe 30 de arginţi: „Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.” (MATEI 26,47-50)
În unele zone ale țării, se crede că sufletele celor adormiţi vin şi se aşază la streşinile caselor lor. De aceea, în această zi, nu se mătură, ca să nu se facă praf prea mult, care să fie aruncat în gurile celor decedaţi.
Seara, are loc Denia celor 12 Evanghelii. Potrivit unei superstiții, fetele nemăritate obișnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod după fiecare evanghelie, pentru ca apoi să își pună sfoara sub pernă şi să-și viseze alesul.
Există şi superstiţia conform căreia, în această zi, Joimărița, o zeitate a morţii, le toacă degetele femeilor leneşe. Se crede că Joimăriţa este foarte atentă la serbarea zilei sale şi la respectarea tradiţiilor. Nici bărbații nu scapă de pedeapsa Joimăriţei dacă au fost leneși și nu s-au îngrijit de gospodărie.
În mediul rural, pe timp de iarnă se torc lâna, inul, cânepa, apoi, din acestea, se ţes haine. Lucrul trebuie terminat până la Paşti pentru că de Paşti se îmbracă hainele noi. Haina nouă înseamnă haina de vară. Tot până la Joia Mare trebuie ca gardul să fie refăcut, iar gunoiul din gospodărie adunat şi ars.
Muncile primăverii trebuie şi ele să fie terminate înainte de ziua Învierii Domnului.
Joia Mare este ziua dedicată pregătirii cozonacilor şi păştii şi vopsirii ouălor. Se spune că ouăle înroşite în această zi nu se strică tot anul. În plus, există credinţa că ouăle vopsite în Joia Neagră şi mâncate de Paşte apără de necazuri, iar coaja lor, îngropată în pământul păşunilor, apără vitele de deochi.
Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată şi este dezlegare la untdelemn.
În unele părţi ale ţării, în această zi se face borşul care va fi, apoi, folosit, la prepararea mâncărurilor pe bază de carne de miel.
În Joia Mare nu se spală haine, existând credinţa că li se vor duce morţilor lături în loc de pomană.
De asemenea, în această zi nu se trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.
O tradiţie care nu va fi respectată în 2020 ca urmare a măsurilor de distanţare socială este cea referitoare la sărutatul prietenilor. Pentru că joi a fost ziua în care Iuda L-a sărutat pe Mântuitor pentru a fi recunoscut de oştenii care trebuiau să-L aresteze, în această zi, oamenii care se întâlnesc după o lungă perioadă în care nu s-au mai văzut nu trebuie să se sărute, întrucât acest sărut ar putea fi interpretat ca o trădare.