JONATHAN LEGG, un explorator de modă nouă: „Călătoriile sunt cel mai bun profesor pentru oricine şi orice”

Care a fost prima impresie pe care ţi-ai făcut-o despre România?

Jonathan: Am ajuns pentru prima dată în România, în urmă cu 10 ani. Am fost impresionat de cât de ofertantă era această țară pentru un turist. Mă refer la munții minunați, castelele abandonate, orașele vechi care reprezintă adevărate rarități pentru peisajul turistic european.

Cum ai descrie România folosind doar câteva cuvinte?

Jonathan: Ospitalitatea ar fi primul cuvânt pe care l-aș folosi. Oameni sunt prietenoși și gata oricând să primească cu brațele deschise un turist.

Alte articole

Cum să beneficiezi de asigurare de sănătate gratuită, atunci când mergi în vacanță. Ce trebuie să faci

Care sunt țările în care românii nu pot intra fără viză. Promisiunea premierului Ciolacu

Road Less Traveled – drumuri mai puțini batute- ar fi o metaforă care ar descrie foarte bine regiuni întinse ale României. Avem doar două, trei autostrăzi și în general o infrastructură foarte săracă pentru turism. De ce ai ales să filmezi în România?

Jonathan: De mult timp eram nerăbdător să revin în România. Mi-a luat ceva timp, dar mereu am știut că mă voi întoarce aici. Chiar dacă drumurile nu sunt cele mai bune, există ceva extraordinar în colțurile îndepărtate ale acestui tărâm care îmi aprinde dorința de a explora. De exemplu acele vechi biserici fortificate ascunse undeva prin Transilvania…când am nimerit acolo pentru prima dată era pustiu. Niciun semn, niciun marcaj turistic, așa că totul mă incita să descopăr și să cercetez acele comori de unul singur. România privită în ansamblu este un adevărat paradis pentru turiști. Într-adevăr dacă vrei să călătorești după un ghid fix, Romania nu e cel mai indicat loc. Ar trebui să mergi în Franța sau Anglia. Dar dacă ești genul care vrea să exploreze pe cont propriu, atunci România este locul perfect.

Ce vei filma în România? Ai deja un scenariu scris în avans sau vei lăsa ca lucrurile să și se întâmple pur și simplu?

Jonathan: Înainte de a porni către o destinație, ne creionăm câteva idei. Să zicem că în proporție de 50 la sută ne formăm o imagine, dar ne bazăm destul de mult și pe neprevăzut. Aș spune că maniera de filmare se potrivește cu felul nonconformist în care călătoresc. Nu avem totul planificat. Asta e o mare greșeală! Să-ți dau un exemplu : Unul din lucrurile pe care le-am făcut aici a fost un interviu cu Irina Margareta Nistor, cea care a tradus toate filmele apărute pe VHS în timpul comunismului. Am vorbit mult despre cinema. Și mi-am dat seama că România este o destinație perfectă pentru producătorii de film. O mulțime de filme se pot face aici pentru că oamenii din domeniu sunt foarte bine pregătiți, costurile sunt relativ mici. În plus peisajul arată ca orice alt loc din Europa sau America de Nord. Așa că brusc mi-a venit o idee: de ce să nu facem propriul nostrum film. În câteva săptămâni cu ajutorul lui Paul Andrei Lungu am făcut un casting, am ales 7 actori români, am ales niște locuri din Bucuresti, Sibiu și din Deltă și am turnat un film scurt. A fost o experiență extraordinară !

Ai descrie România ca pe o țară periculoasă sau săracă?

Jonathan: Deloc. Acesti termeni sunt subiectivi și țin de o imagine în perspectivă. Dacă ai trăi întreaga viață în Luxembrug și la un moment dat ai veni direct în România, e posibil să ai această impresie eronată. Dar dacă vorbești despre orașe periculoase, Bucureștiul e un fel de Beverly Hills prin comparație cu Bogota, Tijuana, Lagos sau Mexic. Am vazut niște locuri în India care definesc noțiunea de sărăcie.

Ai urmărit celelalte showuri – Top Gear sau Wild Carpathia – filmate în România?

Jonathan: Îmi place Top Gear, dar n-aș arunca cu noroi în ceva doar pentru că asta m-ar distra foarte tare. In emisiunea mea criticile sunt întotdeauna bine argumentate. Singurele momente când mi-am exprimat clar dezaprobarea față de ceva au fost legate de o regiune din India – Banda, situată pe lângă Uttar Pradesh- acolo unde femeile nu aveau niciun drept, și față de administrația coruptă din Sarawak situată în Malaesia unde pădurile fuseseră defrișate total și mii de baștinași au fost relocați de dragul banilor. Singura critică pe care aș aduce-o României, este legată de faptul că, în unele locuri, Bucureștiul arată cenușiu și nicio pată de culoare nu ar putea îndrepta asta.

Care a fost cea mai periculoasă situație în care te-ai aflat? Care este cel mai frumos sentiment pe care l-ai trait în timpul filmărilor? Ți-ai făcut prieteni în timpul deplasărilor?

Jonathan: Am mulți prieteni peste tot în jurul lumii, fiecare dintre ei cu perspective diferite asupra lumii. Sunt foarte norocos din punctual asta de vedere. Călătoriile îți oferă o lărgire a orizonturilor personale și asta se întâmplă mai ales atunci când cunoști oameni. Imaginea monumentelor precum Colosseumul și Turnul Eifel îți oferă mult mai puțin. Dacă excursiile voastre înseamnă doar vizitarea locurilor binecunoscute, atunci pierdeți foarte mult.

Ai reușit să descoperi un limbaj universal cu care să poți comunica?

Jonathan: Pantomima, desenul, fotografiile constitue un astfel de limbaj. Cu cât te implicit mai mult sufletește, cu atât mai bine. Poți părea penibil, dar nu te afli acolo doar să fii cool. Ești acolo ca să comunici, să relaționezi. Umorul poate deschide multe uși.

Ce e cu voi toti cei de la Discovery, cei care mâncați gândaci și alte vietăți? A pierdut cineva vreun pariu?

Jonathan: Ei bine, nu mănânc gândaci doar că să bravez. N-am strivit niciodată un gândac pe pardoseala camerei mele doar ca să-l mănânc. Gângăniile alea sunt adevărate delicatese locale. De exemplu lăcustele și viermii din Thailanda sau Cambogia. Sincer sunt și foarte gustoase, ieftine, o excelentă sursă naturală de proteine, mult mai valoroase decât o friptură de vită, să zicem.

Ce tip de asigurare de viață ai?

Jonathan: Ca să fiu cinstit am petrecut fără asigurare o mare parte din viața mea de adult, ceea ce poate părea prostesc din partea unuia care face ce fac eu. Oricum sistemul american al asigurarilor de sănătate este penibil. Deținem cele mai moderne metode de tratament, dar nu ni le permitem. Și întreaga structură este construită doar pentru profit. Nu sunt un dușman al capitalismului, dar la un moment dat trebuie să realizezi că pentru anumite lucruri trebuie să te sacrifici. Și grija față de cetățeni ar trebui să fie primordială.

Unii te descriu ca pe tipul Marlboro..cel pe care toți masculii normali îl urăsc: faci chestii extreme, călătorești neobosit, practic mănânci adrenalină pe pâine. Ei zic că tipi ca tine câștigă pe loc inima oricărei femei. Așa este?

Jonathan: Nu știu ce să zic… Am avut până acum o viață bogată în experiențe de tot felul. Dacă aș muri mâine, nimeni nu ar trebui să plângă după mine. Pe de altă parte, cu toții ne dorim să fim fericiți, iar fericirea este în opinia mea o combinație între calitatea unei relații și perspectivă. Nu trebuie să mergi foarte departe, ci în adâncime. Am întâlnit oameni din sate foarte sărace care păreau mult mai fericiți decât sunt eu. Cu toate că voi continua să călătoresc, realizez că cele mai importante descoperiri le voi face prin introspecție. Trebuie să fiu foarte atent la ceea ce simt și să trăiesc în prezent. Asta poate face oricine, iar unii sunt chiar maeștrii. Sam Harris, un autor preferat, spune că “ Viața ta se întâmplă în prezent. Dacă realizezi asta, vei trăi un sentiment de eliberare. De fapt, cred că nu este nimic mai important de înțeles dacă vrei să fii fericit în această lume”

Tu esti producătorul emisiunii, dar echipa ta ți-a dat vreodată ceva aproape imposibil de făcut?

Jonathan: Eu prezint și produc emisiunea. Există și un producător executiv – Sashi De- cel care trage sforile, dar în general echipa are încredere în ideile mele. Încă nu am refuzat nicio propunere, dar această atutidine nu m-a ajutat deloc atunci când m-am lansat cu parapanta în Himalaya, fără a face niciun test înainte sau atunci când m-am jucat cu cobrele în Vietnam. În același timp au fost și momente în care m-am oprit. De exemplu, în Franța am filmat recent un expert în parkour. M-am alăturat lui la câteva salturi, dar când tipul a sărit de la o înălțime de cinci metri direct pe beton și mi-a cerut să-l urmez, am ezitat. M-am gândit că un picior rupt nu ar mai fi la fel ca pe vremea liceului.

Cariera de actor te-a ajutat ?

Jonathan: Desigur, e de mare ajutor să te simți confortabil în fața camerelor. Dacă n-aș fi fost actor, nu m-aș fi aflat acum aici. Eram un copil timid, nici nu-mi trecea prin cap să vorbesc cu fetele sau să mă alătur unui grup de străini pentru o conversație. Actoria m-a transformat, mi-a dat încredere!

Crezi că Pământul este în continuare un loc minunat?

Jonathan: Absolut! Suntem atât de norocoși că suntem aici. Strămoșii noștri ne-au transmis ștafeta de-a lungul a milioane de ani. Orice ar fi putut să se întâmple, dar au supraviețuit în ciuda unor mari catastrofe naturale. Una dintre ele a dus la dispariția dinozaurilor. Dar noi ca specie, am reușit să ne strecurăm mai departe, dincolo de aceste tragedii. Și să nu uităm miracolul primordial care a trasformat planeta asta într-un loc bun pentru viață. Vă imaginați acele explozii astrale care și-au trimis atomii de carbon în Univers. Aceiași atomi de carbon originari din vechi stele se află acum în fiecare dintre noi. Ce floare rară și minunată este viața! Într-adevăr se întâmplă și multe lucruri rele. Recunoașterea lor este parte din mecanismul nostru de supraviețuire. Dar există lucruri minunate pe care ar fi păcat ca în călătoria vieții noastre să nu le lăsăm să ne atingă.

Unde ai vrea să mergi , dar nu poți?

Jonathan: Iran și Korea de Nord. Teoretic mă pot duce, dar sub escortă. Eu însă aș vrea să călătoresc acolo liber și să întâlnesc oameni liberi.

Ce dorință îți vei pune de Revelion?

Jonathan: Să meditez mai mult.

Care este supereroul tău preferat?

Jonathan: Aș fi vrut să-i întâlnesc pe Abraham Lincoln, Neil Degrasse Tyson, Paul Newman și probabil pe Alexandru cel Mare. Aș fi vrut ca Cleopatra să mă seducă pe mine așa cum a făcut-o cu Marc Antoniu.

Care este locul tău preferat în această lume?

Jonathan: Los Angeles pentru muțimea de lucruri pe care o poți face acolo, Brazilia pentru spiritul ei, Amsterdam pentru petreceri și România pentru ospitalitatea ei.

Un sfat pentru cei pierduți în lumea virtuală?

Jonathan: Să călătorești înseamnă să interacționezi cu oameni diferiți. Nu trebuie să ajungi până la Timbuktu. Ai putea să ai o asemnea experiență chiar în orașul în care trăiești. În Londra am trăit lucruri incredibile într-o arie de 20 de km, nu mai mult – am întlnit un artist rap, am ptrecut nebunelte cu o gașca de goth și cyberpunk, am discutat despre sex cu practicanți de BDSM și am băut ceaiul de ora cinci într-un loc foarte stilat. Nu făcusem niciunul din aceste lucruri înainte. La fel ca și voi, și eu sunt supus obișnuinței. Tindem să dezvoltăm acțiuni de rutină și viaț asă treadcă pe lângă noi. Trebuie să facem un efort minim ca să ieșim din tiparul pe care noi singuri ni l-am creat. Încercați un drum nou către job. Dacă până acum mergeați cu mașina, mergeți pe jos chiar dacă vă ia mai mult timp. Veți descoperi lucruri pe care nu le zăreați înainte. În loc să vă duceți la un film, mergeți la o întâlnire literară și recitați o poezie scrisă de voi – credeți-mă pe cuvânt că mereu va fi unul mai slab decât voi. Luați lecții de salsa sau învățați o limbă nouă.

Daca ai avea un copil l-ai încuraja să urmeze o carieră așa cum ai tu?

Mai mult ca sigur că l-aș încuraja să călătorească. Chiar mai mult decât l-aș încuraja să urmeze o facultate. Călătoriile sunt cel mai bun professor și conexinile pe care le obții de-a lungul drumului îți pot deschide multe uși.