Kafka şi păpuşa călătoare, despre bunătate în lumea fără speranţă. „Ce iubeşti va fi pierdut, dar dragostea se întoarce în altă formă”

Franz Kafka este unul dintre primii scriitori moderni care şi-a pus marile întrebări despre existenţa umană, despre vieţile pe care le trăim, consecinţa logică a acestor teme şi răspunsurile lor nesatisfăcătoare tranformându-l pe scriitorul din Praga într-o persoană mohorâtă, cinică şi măcinată de îndoieli. Un om care a cunoscut consternarea de a fi dat jos masca destinului nostru comun ca oameni şi a-i vedea adevărata faţă plină de tragism.

Este de netăgăduit că atmosfera din romanele Kafka e cu adevărat sinistră, plină de preziceri rele, împovărată de nori întunecați, din care se revarsă neîncetat nenorocirile. Gândiți-vă la Josef K., protagonistul „Procesului”, care vede anxietățile sale concretizându-se în labirintul unui tribunal, de unde îi este imposibil să se plece; sau la Gregor Samsa, din „Metamorfoze”, care se trezește într-o dimineață și își dă seama că s-a transformat într-un gândac uriaș.

Citeşte şi Scriitorul israelian Amos Oz a murit la vârsta de 79 de ani

Aceste exemple ar fi suficiente pentru a explica cât de adevărat, dar și cât de reductiv este a-l bloca pe Kafka în stereotipul scriitorului chinuit. Kafka folosește imaginile chinului său și le scoate din metaforă. După cum explică David Foster Wallace, „umorul lui Kafka – nu numai că nu este nevrotic, ba chiar anti-nevrotic, eroic sănătos – este, în cele din urmă, un umor religios, o spiritualitate îngrozitoare. Asta face ca inteligența lui Kafka să fie inaccesibilă copiilor pe care cultura noastră i-a instruit să vadă glumele ca divertisment și divertismentul ca o asigurare ” . Aceasta este comedia lui Kafka: să te simți diferit, exclus, părăsit, „ca un gândac„, să transformi această imagine metaforică în protagonistul unei povești: nefericitul Gregor Samsa.

Alte articole

„Prințesa de la McDonald’s”, casierița a cărei viață s-a schimbat după ce pozele cu ea au devenit virale

Cristian Popescu Piedone, criticat pentru că a folosit apelativul „păpușă” în dialogul cu adolescenta însărcinată, vine cu explicații: „Așa le zic nepoatelor mele”

Întâlnirea din parc

Pentru a înțelege mai bine personalitatea scriitorului, ar putea fi util să evidențiem una dintre cele mai faimoase legende care circulă în jurul figurii sale: ceva atât de curios pentru a inspira chiar și o carte, „Kafka and the Doll Traveler”, scrisă de autorul spaniol Jordi Sierra i Fabra. Această carte spune povestea uneia dintre ultimele aventuri care i s-ar fi întâmplat lui Kafka cu doar un an înainte să moară. Când locuia la Berlin, el obişnuia să se plimbe prin Parcul Steglitzer, când, într-o zi, a întâlnit o fetiță ce plângea din cauză că și-a pierdut păpușa preferată. Ea si Kafka au căutat păpușa, dar fără succes. Kafka i-a spus copilei să se întâlnească ziua următoare să o caute. A doua zi după căutări fără rezultat, el i-a dat fetiței o scrisoare de la păpușă în care scria „Te rog nu plânge, am pornit într-o călătorie ca să văd lumea. Am să-ți scriu despre aventurile mele„. Așa a început o poveste ce a continuat până la sfârșitul vieții scriitorului. În timpul întâlnirilor sale cu fetița, Kafka îi citea scrisori atent compuse din partea păpușii cu mesaje pe care fetița le considera adorabile.

În final Kafka a adus înapoi păpușa (a cumpărat una nouă) pe care a dus-o la Berlin. „Nu arată deloc ca păpușa mea„, a zis fetița. Franz i-a dat fetiței o altă scrisoare în care menționa: „Călătoriile m-au schimbat„. Micuța a îmbrățișat păpușica și a luat-o acasă fericită.

Un an mai târziu, Franz Kafka a murit. Iar după câțiva ani, fetița devenită adult a găsit în păpușă o scrisoare. Era semnată de Franz Kafka și spunea: „Tot ceea ce iubești probabil va fi pierdut, dar în final, dragostea se va întoarce sub altă formă„.

Această poveste a fost spusă de iubita scriitorului, Dora Diamant, şi deşi nu este clar că e reală sau este pur și simplu o poveste înălțătoare care a crescut în jurul figurii lui Kafka, ceea ce contează cu adevărat este a evidenția modul în care o astfel de poveste este plauzibilă. Dincolo de sinistrul halou care deseori continuă să înconjoare, în opinia larg răspândită, acest scriitor ingenios, dincolo de acest strat se ascunde un om acut și sensibil, ironic și incapabil să se predea cruzimii destinului uman. Un om care nu s-a oprit niciodată să continue să caute, până nu a găsit şi oferit bunătatea.