În cererea de reexaminare se arată că mai multe dispoziţii ale legii sunt neclare şi pot afecta funcţionarea celor două societăţi.
„Prin art. I pct. 2 din legea transmisă la promulgare, art. 19 al Legii nr. 41/1994 se completează cu un nou alineat, alin. (31), ce stabileşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele ce pot fi numite ca membru titular sau supleant în Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR) şi, respectiv, al Societăţii Române de Televiziune (SRTV). Referitor la aceste criterii (ce par a fi, mai degrabă, condiţii şi nu criterii de numire), semnalăm că experienţa managerială şi capacitatea decizională, criteriu prevăzut la alin. (31) lit. b), este lipsit de claritate şi precizie. În ceea ce priveşte criteriul cunoaşterii legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea celor două societăţi de radio şi de televiziune, precum şi din domeniul audiovizualului – prevăzut la alin. (31) lit. c) – apreciem că această formulare este imprecisă, noţiunea de legislaţie putând fi înţeleasă fie în sens larg, fie în sens restrâns. Nu în ultimul rând, semnalăm că şi criteriul de la lit. d) – cunoaşterea cel puţin a unei limbi străine de circulaţie internaţională – ar trebui, pentru rigoare şi obiectivitate în apreciere, să presupună obligaţia prezentării unui atestat sau a unui alt tip de document similar, care să certifice aceste cunoştinţe”, se arată în adresa transmisă de preşedinte către Parlament.
O altă problemă sesizată este legată de asigurarea conducerii instituţiilor publice în cazul dizolvării Consiliului de Administraţie.
„Alin. (4) al art. 26 din Legea nr. 41/1994 (art. I pct. 9 din legea transmisă la promulgare) prevede că în cazul dizolvării consiliului de administraţie, conducerea societăţii în cauză va fi asigurată de directorul general împreună cu comitetul director, până la numirea noului consiliu de administraţie. Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune prevede, pe de o parte ipoteza dizolvării consiliului de administraţie (art. 26 alin. 3), iar pe de altă parte, cea a demiterii de drept a consiliului de administraţie ca efect al respingerii de către Parlament a raportului anual (art. 46 alin. 7). Or, intervenţia legislativă de la art. 26 alin. (4) din legea trimisă la promulgare reglementează asigurarea conducerii celor două societăţi doar în ipoteza dizolvării consiliului de administraţie, fără a exista o soluţie legislativă expresă cu privire la asigurarea acestei conduceri şi în ipoteza demiterii acestuia. În acest sens, se impune asigurarea unui cadru legislativ unitar. Totodată semnalăm că legea nu acoperă nici ipoteza în care directorul general demisionează după dizolvarea/demiterea consiliului de administraţie”.
La capitolul neclarităţi este prevăzut şi faptul că nu s-a mai preluat prevederea potrivit căreia consiliul de administraţie aprobă condiţiile de organizare a concursurilor pentru numirea membrilor comitetului director.
„Potrivit intervenţiei legislative a fost introdusă o nouă atribuţie pentru directorul general, respectiv cea de a propune consiliului de administraţie, spre aprobare, componenţa comitetului director, precum şi eventualele modificări ale acesteia. În acest context, rezultă că în noua concepţie a legiuitorului numirea membrilor comitetului director se va realiza fără concurs. „Având în vedere atribuţiile prevăzute la art. 31 din Legea nr. 41/1994, considerăm că ocuparea funcţiei de membru în comitetul director ar trebui să se întemeieze pe criterii obiective, ce pot fi asigurate numai prin exigenţele impuse de organizarea unui concurs”.
„Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 (art. I pct. 14 al legii trimise spre promulgare) directorul general poate fi schimbat din funcţie înainte de expirarea mandatului, prin votul majorităţii membrilor consiliului de administraţie, în cazul încălcării prevederilor legale, al săvârşirii unor abateri grave, al neîndeplinirii indicatorilor de performanţă stabiliţi prin contractul de management sau ai celor stabiliţi de consiliul de administraţie, constatate în urma evaluării anuale, precum şi în cazul în care, prin rapoarte de audit a căror efectuare se stabileşte de consiliul de administraţie se constată o activitate economico-financiară neperformantă a societăţii. În primul rând, dintre aceste cauze de încetare înainte de termen a mandatului directorului general, diferenţa dintre încălcarea prevederilor legale şi săvârşirea unor abateri grave nu este foarte clară prin raportare la scopul normei”, arattă sursa citată.
De asemenea, cererea de reexaminare precizează că nu este clar cine constată încălcarea prevederilor legale: consiliul de administraţie care va dispune şi încetarea mandatului înainte de termen pentru directorul general sau, eventual, instanţa de judecată prin decizie definitivă urmând ca, ulterior, consiliul de administraţie să decidă încetarea acestui mandat.
„În legătură cu acelaşi text, semnalăm şi că sintagma „schimbat din funcţie” nu are o consacrare legală de care să poată fi legate consecinţele juridice ale unei asemenea măsuri”.