Iohannis: Nu este acceptabilă „dictatura minorităţii”, dar nici „dictatura majorităţii”

„Avem nevoie, în Europa, de societăţi democratice solide, în care majorităţile nu abuzează de drepturile lor legitime doar pentru că sunt o majoritate, doar pentru că au câştigat alegerile cu un procent consistent. Pentru că, odată cu preluarea puterii, trebuie asumate şi responsabilităţile deosebite care decurg de aici.

Nu pot să nu mă gândesc, vorbind despre aceste responsabilităţi, şi la tendinţa, tot mai conturată în procesele electorale din spaţiul european, ca prezenţa la vot să fie din ce în ce mai scăzută. Într-un astfel de context, majoritatea politică, deși construită pe un procent mare, obligă cu atât mai mult la asumarea şi exercitarea responsabilă a guvernării.

Avem nevoie, prin urmare, în considerarea evoluţiilor din ultimii ani din unele state europene, inclusiv a proliferării conduitei populiste şi eurosceptice, de consolidarea cadrului de parametri şi garanţii privind interacţiunea dintre majoritate şi opoziţie.

Într-o democraţie liberală solidă, bazată pe alegeri libere şi corecte, nu este acceptabilă nici aşa-numita «dictatură a minorităţii», dar nici «dictatura majorităţii», care, prin abuz, în baza concepţiei «câştigătorul ia totul», să afecteze pluralismul, echilibrul social şi funcţionarea democratică a societăţii bazate pe statul de drept. Adică să ajungem la ceea ce este tot mai des desemnat, în mediile de specialitate, cu termenul de «democratură».

Alte articole

Comisia de la Veneția critică dur legile justiției. Comisia reproşează autorităților române că au adoptat Legile Justiției fără avizul ei

Ce spune președintele Klaus Iohannis despre revizuirea Constituției: „E un proces politic amplu”

Sunt convins că, într-o societate democratică solidă, atât majoritatea, cât şi opoziţia trebuie, în egală măsură, să acţioneze având în vedere acelaşi angajament, comun şi responsabil, pentru interesul public – al cetăţenilor şi al societăţii”, a declarat Klaus Iohannis.

Acest angajament trebuie să vină, absolut întotdeauna, pe primul loc, înaintea mizelor oricăror confruntări politice – chiar dacă şi acestea sunt normale în democraţie.

Într-adevăr, cetăţenii sunt sursa legitimă inepuizabilă a democraţiei. Niciun politician ales de oameni să le reprezinte interesele nu poate să ignore vocea cetăţenilor.

Cu cât puterea şi opoziția refuză să asculte ce doresc cetăţenii, inclusiv atunci când coboară în stradă, cu atât se adâncește ruptura dintre societate și clasa politică. Iar consecințele sunt dramatice pentru toţi, cu efecte pe termen lung.

Dar majoritatea, tocmai pentru că este majoritate, trebuie să ştie să acţioneze în exercitarea puterii cu o necesară reţinere autoimpusă şi cu toleranţă faţă de eforturile opoziţiei, într-o manieră inclusivă şi transparentă. Pentru că majoritatea trebuie să fie conştientă că şi ea, la rândul său, va deveni cândva minoritate.

Într-o societate democratică – spuneam şi la Strasbourg, în ianuarie – critica normală exercitată de opoziţie nu poate fi văzută ca element distructiv şi nu poate fi interpretată ca lipsă a acceptării rezultatelor scrutinului democratic.

Este doar o parte – la fel de legitimă ca efortul şi activitatea majorităţii – a unui sistem democratic liberal sănătos.

O societate democratică solidă, de tip liberal – opusă aşa-zisului model «iliberal» – are nevoie ca măsurile luate de majoritate să nu afecteze statul de drept în sens larg şi să nu urmărească afectarea «jocului» democratic, care presupune, în final, alternanţa la putere prin alegeri libere.

În plus, o societate democratică solidă necesită respectarea principiului cooperării loiale şi constructive între instituţiile democratice ale statului, care trebuie să se respecte reciproc. Este un principiu valoros – nu doar în cazul situaţiilor de coabitare politică, care nu este deloc în contradicţie cu principiul, la fel de important, al separaţiei puterilor.

Separaţia puterilor într-o democraţie solidă înseamnă cooperare constructivă pentru realizarea interesului public, înseamnă respect reciproc între instituţiile statului aparţinând diferitelor puteri, precum şi echilibrul şi controlul reciproc dintre acestea.

Doresc să citez aici ceea ce scria Comisia de la Veneţia într-o Opinie importantă a sa din 2012, elemente foarte utile pentru dezbaterea noastră de astăzi şi de mâine:

«Respectul pentru Constituţie nu poate fi limitat la executarea literală a prevederilor sale. (…) Scopul acestor prevederi este să faciliteze funcţionarea eficientă a instituţiilor statului, pe baza cooperării lor loiale.

Şeful Statului, Parlamentul, Guvernul, sistemul judiciar, toate servesc scopul comun al promovării intereselor ţării în ansamblu, nu a intereselor înguste ale unei singure instituţii sau ale partidului care l-a desemnat pe cel ce ocupă o anumită funcţie.

Chiar dacă o instituţie este într-o poziţie de putere, fiind capabilă să influenţeze alte instituţii ale statului, ea trebuie să o facă având în vedere interesele statului ca întreg, inclusiv, în consecinţă, interesele altor instituţii şi ale opoziţiei parlamentare.»

Sunt puncte de vedere foarte actuale, care pun în evidenţă necesitatea ca interacţiunea dintre majoritate şi opoziţie să ţină cont permanent de imperativul asigurării unui echilibru corect între interesele legitime ale majorităţii şi cele ale opoziţiei, ambele trebuind să se conducă mereu după interesul public al cetăţenilor, care i-au votat atât pe unii, cât şi pe ceilalţi”, a mai spus Klaus Iohannis.