Secolul al XII-lea – Kosovo se află în centrul unui imperiu sârb, condus de dinastia Nemanjic. Aceasta este o perioadă în care se construiesc numeroase mănăstiri şi biserici.
1389 – Sârbii sunt învinşi de Imperiul Otoman în bătălia de la Kosovo Polje şi urmează o perioadă de câteva secole de dominaţie turcă ce distruge echilibrul etnic, înclinând balanţa în favoarea musulmanilor şi albanezilor.
1913 – Serbia recâştigă controlul asupra Kosovo după războaiele balcanice.
1946 – Kosovo este integrat în Federaţia Iugoslavă a comunistului Josip Broz Tito.
1987 – Cu ocazia unei vizite în Kosovo, Slobodan Miloşevici se erijează în apărător al sârbilor din provincie.
1989 – Miloşevici revizuieşte Constituţia sârbă, reducând considerabil autonomia Kosovo.
1991 – Proclamarea unei republici a Kosovo, recunoscută doar de Albania.
1992 – Ibrahim Rugova, ales „preşedinte” al Kosovo, laudă rezistenţa pasivă pentru obţinerea independenţei şi organizează instituţii paralele.
1997 – Apariţia Armatei pentru Eliberare din Kosovo (UCK), care angajează o gherilă împotriva forţelor sârbe.
1998-1999 – Război în Kosovo între separatişti şi forţele sârbe, soldat cu peste 13.000 de morţi, majoritatea albanezi din Kosovo, şi un milion de refugiaţi. NATO intervine la 24 martie 1999, forţele sârbe se retrag la 10 iunie. Kosovo este plasat sub protecţie internaţională.
2004 – Revolte violente antisârbe, soldate cu 19 morţi şi peste 900 de răniţi.
2005 – Începe o misiune a fostului preşedinte finlandez Martti Ahtisaari, mandatat de ONU, pentru elaborarea unui statut definitiv al Kosovo. Planul său de independenţă sub supraveghere internaţională va eşua în 2007 la ONU, din cauza Rusiei, care susţine Serbia.
2008 – La 17 februarie, Parlamentul din Kosovo proclamă independenţa. Serbia şi aliatul său, Rusia, resping această proclamare a independenţei, recunoscută în prezent de 98 de ţări, dintre care Statele Unite şi majoritatea statelor membre UE. Începe Misiunea europeană de poliţie şi justiţie din Kosovo (EULEX), cea mai importantă operaţiune civilă a Uniunii Europene.
2009 – Kosovo devine cel de-al 186-lea membru al Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi al Băncii Mondiale.
2010 – La 22 iulie, Curtea Internaţională de Justiţie conchide că declaraţia de independenţă a Kosovo nu a încălcat dreptul internaţional. În septembrie, Adunarea Generală a ONU votează o rezoluţie comună a Serbiei şi UE care îndeamnă la „dialog” între Belgrad şi Priştina. În decembrie au loc primele alegeri legislative de la declararea independenţei, pătate de nereguli.
2011 – În martie se deschid, sub egida Bruxelles-ului, primele negocieri directe după război între Kosovo şi Serbia, care vrea să adere la UE. EULEX deschide o anchetă de presupus trafic de organe efectuat de membrii UCK în timpul războiului.
2012 – La 10 septembrie, Kosovo accede la suveranitate deplină (se încheie perioada de supraveghere internaţională), respinsă de sârbii din nord. La 19 octombrie, la Bruxelles are loc prima întâlnire între premierul sârb, Iviţa Dacici, şi cel kosovar, Hashim Thaci, în cadrul dialogului sub egida UE, urmat de acorduri-cheie. Fostul lider UCK Ramush Haradinaj, premier din decembrie 2004 până în martie 2005, este achitat de crime împotriva sârbilor în noiembrie, de către Tribunalul Penal Internaţional din fosta Iugoslavie.
2013 – la 6 februarie, are loc prima întâlnire între preşedinţii Serbiei şi Kosovo, sub egida UE.