Lăcomia nu are limite pentru magistrații din România, care le cer colegilor să le facă „dreptate”. Pe rolul instanţelor ieşene s-au adunat cererile depuse de judecători pensionari care cer şi indemnizaţia de pensionare la care legea le-ar da dreptul. Judecătorii Curţii Constituţionale beneficiază de acest drept, dar nu şi cei ai instanţelor obişnuite. „Prima de pensionare” a unui judecător mediu, de nivelul Tribunalului, echivalează cu pensia unui ieşean mediu pe cinci ani.
Cererile depuse de magistraţii pensionari sunt aproape toate la fel, bazându-se pe aceeaşi argumentaţie legală. Un exemplu potrivit al fi al unui magistrat care a ieșit la pensie în iulie 2015, ca judecător cu grad de Tribunal. Ea a cerut colegilor magistraţi plata indemnizaţiei de pensionare, cu aplicarea actualizărilor şi dobânzilor, începând cu data ieşirii la pensie.
Judecătoarea în cauză a invocat prevederile Statutului Magistraţilor, adoptat în 2004. Conform acestuia, „judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute”. Dacă magistratul a decedat înainte de pensionare, indemnizaţia se acordă familiei.
La ora actuală, indemnizaţia brută a unui judecător cu rang de tribunal se ridică la aproape 29.000 lei, salariul net fiind de aproximativ 16.800 lei. În august, pensia medie în judeţul Iaşi se ridica la 1.909 lei, uşor sub media naţională. „Prima de pensionare” solicitată de magistrată echivalează, așadar, cu pensia medie a 62 de ieşeni.
În plângerea sa, fosta judecătoare a arătat că magistraţii pensionari sunt discriminaţi faţă de cei ai CCR. Şi aceştia beneficiază de o primă la sfârşitul mandatului de 9 ani, echivalentă cu şase indemnizaţii nete. Judecătoarea ieşeană Monica Pivniceru, care şi-a încheiat mandatul de judecător constituţional anul trecut, a primit astfel o primă de aproape 30.000 de euro. Discriminarea invocată de magistrată nu se referă la diferenţa de valoare a primei, ci de faptul că judecătorii constituţionali o primesc, iar ceilalţi, nu. Prin mai multe legi sau ordonanţe emise anual începând cu 2010 pentru echilibrarea bugetului naţional, Parlamentul a suspendat plata primelor tuturor judecătorilor, cu excepţia celor ai CCR. De fiecare dată, formularea a fost aceeaşi: „nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”. În şirul tipurilor de indemnizaţii a căror plată este suspendată nu a fost menţionată şi „indemnizaţia la încheierea mandatului”, de care beneficiază judecătorii CCR.
De cealaltă parte, citaţi ca pârâţi, reprezentanţii Tribunalului Vaslui au cerut respingerea plângerii. Ei au arătat că o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului a statutat că beneficiile acordate de stat pot fi suspendate, fără a fi încălcat vreun drept al beneficiarului. În plus, anul trecut a fost adoptat un nou Statut al Magistraţilor, care nu mai prevede acordarea indemnizaţiei de pensionare.
„Acţiunea formulată de reclamantă se impune a fi respinsă ca nefondată, în condiţiile în care nu se poate solicita instanţei de judecată să oblige pârâţii la nerespectarea prevederilor legale exprese şi imperative care au prevăzut şi prevăd neacordarea drepturilor băneşti solicitate prin acţiune”, au arătat reprezentanţii Tribunalului Vaslui, potrivit ziaruldeiasi.ro.
În plus, dacă exista vreo discriminare faţă de judecătorii CCR, aceasta a fost făcută de legiuitor, prin adoptarea de norme legale diferite, nu de Tribunal. Poziţii similare au fost adoptate şi de ceilalţi pârâţi, respectiv Curtea ieşeană de Apel şi Ministerul Justiţiei.
În analiza dosarului, magistraţii ieşeni au acordat credit dreptului statului de a acorda sau nu un beneficiu.
„Statul are deplină legitimitate să acorde sporuri, premii periodice şi alte stimulente personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea sunt drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul are libertatea de a le modifica în diferite perioade de timp, de a le suspenda şi chiar de a dispune anularea lor. Acţiunile legiuitorului se înscriu în marja sa de apreciere, având drept scop prezervarea unui interes public, respectiv protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile şi veniturile statului”, au apreciat magistraţii.
Ei au mai precizat şi că prin plângerea sa, fosta judecătoare le cerea practic să încalce legea. Magistrata pensionară ar fi trebuit să conteste însăşi legea, iar o astfel de acţiune ar fi trebuit făcută la CCR. O instanţă obişnuită nu poate dispune anularea vreunui articol de lege, astfel că acţiunea iniţiată de fostul magistrat a fost respinsă, decizii similare fiind luate de Tribunal şi în cazul altor judecători pensionaţi care au depus astfel de plângeri. Sentinţa nu este însă definitivă, ea putând fi contestată cu apel.