Lăptuca sălbatică era foarte cunoscută în trecut pentru proprietățile sale medicinale și toată lumea o folosea. Era un înlocuitor al opiului, avea un preț mic și se găsea foarte ușor. Încă de prin secolul al XIX-lea era foarte răspândită în Europa și America. Oamenii o foloseau pentru a trata durerile și simptomele asociate cu morbiditatea.
Un grup etnic din Arizona, SUA, indienii Hopi, foloseau lăptuca ca să le dea o stare de euforie ușoară și ca să-i ajute la relaxare. Credeau că planta avea proprietăți sacre și că era considerată o parte importantă a ritualurilor și ceremoniilor lor. Practica a fost transmisă de la o generație la alta până în prezent.
Citește și Ceaiul care topește kilogramele în plus. Remediul mănăstiresc cu efect imediat
Pe măsură ce anii au trecut și medicina a evoluat, lăptuca a început să fie înlocuită de alte plante medicinale și tratamente moderne. Totuși, mai e folosită și azi în Franța, spre exemplu, ca sedativ ușor. Numeroși oameni de știință francezi i-au studiat proprietățile medicinale și au descoperit că conține alcaloizi și flavonoide care au proprietăți anti-inflamatoare și antispasmodice.
Lăptuca sălbatică mai are și proprietăți antibacteriene și antifungice. Tocmai de aceea era adeseori folosită și ca să înlocuiască tratamente antibiotice. Are și proprietăți antioxidante și anti-canceroasă și e folosită inclusiv în cercetările oamenilor de știință legate de diverse tipuri de cancer.
Chiar dacă nu mai e folosită la fel de mult ca pe vremuri, lăptuca ocupă un loc special în istoria medicinii și în practicile tradiționale ale popoarelor americane. Ea rămâne chiar și azi pentru mulți o opțiune bună și un înlocuitor sigur pentru tratamentele moderne.