Una dintre cele mai vechi datini din popor spune că astăzi, de lăsatul secului, trebuie adunate toate resturile de mâncare într-o faţă de masă, inclusiv oasele, şi aruncate spre răsărit deoarece se crede că astfel păsările nu vor mai strica ogoarele în anul următor. O altă datină spune că oalele trebuie lăsate cu gura în jos pentru ca oamenii să fie feriţi de pagubă sau de boală, iar dacă vremea va fi călduroasă, atunci primăvara va cuprinde multe ploi. De altfel, credincioşii cred că ultima zi a postului, 24 decembrie, trebuie să fie ziua cu postul ce mai aspru când acesta se ţine până la înserat, iar atunci se mănâncă doar grâu fiert amestecat cu fructe şi miere. Uneori, postul durează până la răsăritul luceafărului de seară, care simbolizează steaua după care s-au ghidat magii când au găsit ieslea în care s-a născut Mântuitorul.
Prin tradiţie, fetele bătrâne care practică postul negru în această zi se vor căsători în anul următor, după Paşte.
În multe zone ale ţării, fetele necăsătorite participă la ritualul „Bătutul pernelor”. Respectarea acestui ritual aduce mai repede ursitul în viaţa tinerei.
Tot acum se oficiază ultimele nunţi din acest an, pentru că, după data de 15 noiembrie, până după Bobotează, nu se mai fac nunţi.
La masa festivă se consumă anumite alimente care atrag sporul: la aperitiv se consumă ouă de puică, pentru a evita cheltuielile neprevăzute, ştiut fiind faptul că, adesea, găina râcâie şi împrăştie chiar şi boabele. Ciorba de peşte este binevenită pentru ca în timpul postului să fim sprinteni precum peştii şi să înotăm tot timpul, fără să „alunecăm” în necazuri. La desert, se servesc plăcinte cu fructe şi cu legume, dar mai ales cu struguri sau cu stafide, care simbolizează sporul şi vigoarea spirituală.
De Lăsatul secului gospodinele spală toate vasele în care au pregătit bucatele pentru masa sărbătorească, apoi le aşază pe masă cu gura în jos în noaptea ce deschide Postul creştin. Există credinţa că în acest fel, spiritele rele nu se vor ascunde acolo şi nu-i va ispiti pe creştinii din acea casă să renunţe la post.
În ziua sărbătorii, o altă tradiţie se referă la o interdicţie referitoare la treburile casnice ale femeilor : nu se spală, nu se ţese, nu se face curăţenie, pentru ca bolile şi paguba să nu intre în acea gospodărie.
În familiile numeroase cu mulţi copii, părinţii postesc pentru a-i proteja pe urmaşii lor de boli şi de accidente neaşteptate.