Invitată în podcastul lui Bursucu, Laura Vicol a dezvăluit faptul că cel mai greu i-a fost să gestioneze despărțirea de cei trei copii. Având o credință uriașă în Dumnezeu, avocata spune că și-a putut gestiona toate celelalte trăiri și că a reușit să nu se lase copleșită de ele având tot timpul în convingerea că toate necazurile se întâmplă cu un scop.
„Eu nu sunt o plângăcioasă, sunt o luptătoare. Și nu sunt o victimă niciodată„, i-a mărturisit Laura Vicol lui Bursucu.
Ba, mai mult, mai repede decât și-ar fi imaginat, Vicol a înțeles care a fost misiunea ei în arestul central.
Avocata a stat într-o celulă cu alte patru femei, devenind, după eliberarea sa, avocata a două dintre acestea. Le reprezintă în fața instanței pro bono, iar pe una dintre ele a reușit să o scape din arest.
„Am citit în fiecare seară Paraclisul Maicii Domnului, dar și alte rugăciuni. Este o lecție pe care am primit-o și mi-am dat seama că am avut o misiune: să apăr două tinere, bolnave amândouă de cancer, diagnostic pe care l-au primit în incinta arestului. Le reprezint acum pro bono și pe una am scăpat-o de arestul central„, a dezvăluit avocata în podcastul realizat de Bursucu.
În cele 10 zile de arest, cel mai tare a durut-o despărțirea de cei trei copii. Cel mai mic dintre băieți, care are doar 6 anișori, știa de la bunica lui, mama Laurei, că părinții lui sunt într-o delegație. Laura avea dreptul la 3 telefoane pe zi și pe toate le folosea să vorbească cu copiii. Băiețelul cel mic nu era mulțumit, însă, că nu-și poate vedea pe cameră părinții și își întreba frecvent bunica, în grija căreia au rămas copiii, ce fel de șefi au părinții lui de nu le permit să-și sune copiii pe cameră.
„Cele 10 zile care m-au tinut departe de copii au fost groaznice, in rest am putut gestiona totul. Am stat fără mâncare 2 zile. Eu sunt claustrofobă, a fost cumplit să intru într-un duș unde nu aveam loc. Dar asta nu era nimic. Ceea ce era cu adevărat cumplit era dorul de copii, asta m-a omorât.
E cumplit pentru o mamă să treacă prin asa ceva. Așa cum am luptat cu un sistem atâția ani, o fac în continuare. Când ești nevinovat, altfel accepti situatiile în care ești pus. Sistemul a pedepsit foarte multi nevinovați care nu au avut norocul meu. Eu consider că e noroc de la Dumnezeu.
Cea mai mare greseala a mea a fost să intru în politică. Câștigam mult mai bine în avocatură […]
Copiii mei au fost ca niște stânci si mama mea a fost stânca-șefă. Mama are 1.50 m, dar e foarte elegantă și m-a crescut singură. Dacă nu era mama, venea protectia sociala si imi lua copiii. Cui rămâneau? Că și mama, și tata erau închiși, că suntem marii criminali ai României. Cel mic, de 6 ani, a știut că suntem plecați într-o delegație. Cel de 6 ani a leșinat de dor și o tot întreba pe mama: ce delegatie e asta si ce sefi au de nu-i lasă să mă sune cu video? Îmi sunam copiii dimineața, la prânz și seara„, a povestit Laura Vicol în podcastul lui Bursucu, relatare în timpul căreia cu greu și-a reținut lacrimile.
Citeste si Laura Vicol, revenire de senzaţie după ce a fost eliberată din arest: „M-am întors!”
Avocata a spus, de asemenea, că deși nu a crezut niciodată în psihologi, ci doar în Dumnezeu, cel mai probabil va trebui să meargă cu copilul cel mic la terapie întrucât a dezvoltat o rană de abandon.
„Eu sunt împotriva psihologilor, nu cred în terapii, cred ca terapia o faci tu cu tine si cu Dumnezeu. Însă cred că o sa am nevoie de terapie pentru copii. Eu am ieșit vineri din arest, sambata mi-a fost foarte rău, dar nu am vrut să chem salvarea că nu voiam să mă mai văd la știri.
Duminică, însă, am fost la spital, m-au internat, au vrut să mă opereze. Vorbeam cu cel mic din spital pe video și îmi zicea: arată-mi fluturasul (branula – n.red.), arată-mi patul – are deja chestia asta de abandon. Eu, de când am venit de la „cofetărie” (închisoare, în termeni argotici), el doarme numai cu mine.
Toate aceste întâmplări mi-au dat peste cap nu doar viața mea, ci și viața copiilor mei„, a povestit Laura Vicol.
Laura Vicol nu are, însă, nimic să le reproșeze nici mascaților care au ridicat-o de acasă, nici angajaților de la arestul central. Dimpotrivă, este de părere că la arestul central personalul este insuficient, astfel încât angajații sunt depășiți. De asemenea, avocata a menționat că atunci când mascații de la Brigada Specială au mers acasă la ea pentru percheziții și ca să o ridice, aceștia s-au comportat frumos cu copiii.
„Ăstuia mic i-am zis că au venit ninja în casă. N-a scos unul un sunet în dimineața aia, deși ei sunt gălăgioși de altfel. Cel mic s-a dus la un mascat: Tu ești ninja? Ce faci aici? I-a răspuns: Am venit să văd dacă lucrurile sunt ok aici și dacă tu eși în siguranță. Eu nu am ce să reproșez nimanui„, a mai spus Laura Vicol.