„Cred că Ponta calcă apăsat pe urmele înaintaşului său în materie de comunicare. Modelul de comunicare folosit de Năstase şi PSD (cu toate avatarurile sale) a fost în bună măsură bazat pe minciună, pe prostirea românilor, pe comunicarea prin învăluire, pe negarea realităţii. (…) Cazul Mang este ilustrativ pentru modelul de comunicare ales de Ponta. Are un ministru proaspăt numit acuzat de plagiat. Se prezintă dovezile în presă. De la o zi la alta apar mai multe dovezi. Irefutabile. Cum acţionează Ponta? Mai întâi spune că e un atac politic. Spui asta când sunt dubii, când probele nu sunt concludente sau când publicul căruia i te adresezi este ignorant. Nici una din condiţii nu e îndeplinită”, scrie Lăzăroiu.
Fostul consilier prezidenţial susţine că PSD a încercat să se folosească de „gafa lui Emil Boc” de a prezenta în conferinţă de presă dovezile plagiatului („Făcând asta, Boc a politizat cazul Mang”), iar, în faza următoare, Ponta
a cerut analiza Academiei, sperând „să tragă de timp”.
„În fine, în a treia faza, Mang demisionează. (…) Ponta anticipează chiar şi acum că Mang va fi găsit nevinovat şi reclamă din nou atacul politic. De ce? Pentru ca el este El Lider Maximo şi nu poate greşi. Recunoaştem modelul de comunicare al lui Năstase (teoria centrului imaculat). Dacă Ponta ar fi reacţionat rapid după prezentarea primelor evidente ar fi ieşit mult mai bine. (…)
A preferat însă să gândească lumea despre el că e perfect. Că e un fel de Mafalda care ştie totul despre oamenii din jurul lui. Că e infailibil, fără de greşeală. Probabil acest tip de comunicare va continua şi asta îl va pierde pe Ponta. Dacă modelul lui de politician ar fi cu adevărat Blair, nu ar fi comis niciodată asemenea greşeli. Modelul lui, însă, e Adrian Năstase. Parte proastă”, scrie Sebastian Lăzăroiu.