Feniculul sau molura (Foeniculum vulgare) este o specie de plantă perenă comestibilă din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), originară din zona Mediteranei, folosită din Antichitate și în Asia. Deși încă mai crește în sălbăticie, feniculul este cultivat pe toate continentele. La noi, feniculul crește numai cultivat.
El are trei părți, fiecare cu propria sa valoare nutritivă: bulbul, tulpina verde pal și frunzele penate. Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, înaltă până la doi metri și ramificată începând de la bază. Frunzele, asemănătoare cu ale mărarului, au o aromă între lemn dulce și anason. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbrele mari, terminale. Fructele, denumite de obicei în mod eronat semințe, au gust dulceag ușor mentolat și miros aromat.
Feniculul, pe lângă gustul deosebit conferă o sursă inegalabilă de vitamina C, vitamina A, antioxidanți, potasiu, acid folic și fibre. Fructele de fenicul, în afară de valoarea lor fitoterapeutică, reprezintă și un foarte apreciat condiment. Ele conțin 2-7% ulei volatil format din anetol, transanetol și cisanetol, limonen, alfa-pinen, fenconă, metilcarvicol, extragol; lipide, aleuronă, derivați cumarinici, flavonoide (cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), zaharuri, substanțe minerale, mucilagii, stigmasterină, potrivit www.csid.ro.
Teoretic, toată planta este comestibilă. Frunzele sale aromatizează salatele sau sunt utilizate ca ingredient pentru sosuri. Tulpina și bulbul, în afară de salate, pot fi consumate alături de brânză. Depinde însă de specie.
Grecii l-au considerat ca pe un medicament, dar și ca produs alimentar, iar romanii l-au apreciat mai mult ca pe un condiment. De asemenea, ei au făcut un extract de fenicul pentru a trata boli oculare, în special cataractele. În China Antică, unde era foarte popular, era folosit ca antidot împotriva mușcăturilor de șarpe, egiptenii și romanii îi cunoșteau calitățile stomahice și antitoxice. Împreună cu mărarul era folosit pentru prepararea așa-numitei „ape împotriva colicilor” și era utilizat în curele de slăbire datorită senzației de sațietate pe care o conferă.
Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale, precum: ceaiul, necesar în vindecarea bronșitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice și psihice; pulberea, preparată din semințe, care ajută la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap.
Uleiul volatil determină acțiunea farmacologică : antispastică, sedativă, carminativă, expectorantă. Acesta conduce spre o stare de confort fiind util pentru persoanele nervoase, iritabile.
Vinul preparat din fructele de fenicul reprezintă un remediu natural excelent. Fructele de fenicul au proprietatea de a calma și alina durerile de orice natură și se pot utiliza sub formă de diverse preparate.
Feniculul are cea mai largă utilizare în tratarea și prevenirea indigestiilor, enterocolitei, colicilor, balonărilor, constipației, digestiei lente sau indigestiei. De asemenea este un bun vermifug, un tonic gastric, combate atonia digestivă și este folosit inclusiv în tratamentul colonului iritabil, potrivit www.herbwisdom.com. Feniculul este un antiseptic, carminativ (absoarbe gazele liniștind astfel crampele), sedativ, antiinflamator, spasmolitic asupra musculaturii netede, galactogog (stimulează secreția laptelui).
Este util în cazul infecțiilor renale și urinare, a pancreatitei, apendicitei, a prolapsului colonului, în profilaxia hemoroizilor în cazul insuficienței cardiace cu edem, anorexiei, precum și în anumite tulburări neurovegetative.
Are o largă utilizare și în cosmetică fiind folosit pentru îngrijirea pielii uscate și calmarea pielii iritate, dar și împotriva hematoamelor. Uleiul de masaj ajută la reducerea celulitei, la eliminarea toxinelor, edemelor și a durerilor reumatice. Lasă pielea elastică, netedă, fiind un excelent factor de relaxare, potrivit www.daciccool.ro.
Feniculul este contraindicat în ulcerul gastric și duodenal, în enterocolite cronice și acute. Foarte rar apar reacții alergice cutanate, gastrice și intestinale.
Citeşte şi Efectele secundare ale REMEDIILOR NATURISTE. Iată ce plante te pot îmbolnăvi