LECŢIA pe care o femeie i-a dat-o bărbatului ei după ce acesta a refuzat să se implice în creşterea copiilor

Dupa ce a venit de la serviciu, un barbat s-a asezat pe canapea si a deschis televizorul pentru a se uita la un meci, chiar daca sotia si copiii sai aveau nevoie de el. Femeia l-a rugat sa ii fie alaturi in acea seara si sa o ajute, dar, mai ales sa isi dovedeasca autoritatea de parinte si sa participe la educarea copiilor, scrie teotrandafir.com.

Pentru ca barbatul i-a spus ca el lucreaza pentru ca ea sa stea acasa cu copiii si sa se joace, femeia a plecat de acasa, iar la doua zile, ea a primit o scrisoare emotionanta din partea lui:

„Draga mea,

 Cu cateva zile in urma ne-am certat. Ajunsesem acasa si eram foarte obosit. Era ora 20:00. Eu pur si simplu vroiam sa cad pe canapea si sa privesc meciul. Erai si tu foarte obosita si prost dispusa. Copiii se harjoneau, iar cel mic tipa in timp ce tu il pregateai de culcare. Am dat volumul mai tare ca sa nu aud nimic. „Doar nu vei muri, daca ma vei ajuta putin si vei contribui la educarea copiilor nostri?” — m-ai intrebat micsorand volumul.

Alte articole

Imaginea anului cu Cristi Borcea! Și-a adunat toți cei nouă copii și a ieșit la masă: „Suntem binecuvântați”

Simona Halep, anunț voalat despre o posibilă retragere? Ce planuri de viitor are sportiva: „Vreau copii. Viața nu este doar despre tenis”

Eu ti-am raspuns iritat: „Am lucrat toata ziua, pentru ca tu sa poti sta acasa si sa te joci cu casa de papusi.” A inceput cearta, unul dupa altul se revarsau argumentele. Tu plangeai, pentru ca erai obosita si suparata. Ti-am spus multe lucruri rele. Tu strigai ca nu mai poti trai asa. Apoi ai plecat de acasa, lasandu-ma singur cu copiii. Am fost nevoit sa le dau singur de mancare si sa-i duc la culcare.

 In urmatoarea zi tu nu te-ai intors. Mi-am luat liber de la serviciu si am stat acasa cu ei. Am trecut prin toate lacrimile si supararile. Am alergat o zi intreaga prin toata casa, neavand o clipa libera ca sa fac o baie. Simultan incalzeam laptele, imbracam copiii si faceam curat in bucatarie. Simultan. Toata ziua am fost inchis in casa, fara sa am posibilitatea de a discuta cu cineva, care sa depaseasca varsta de 10 ani. Nu am avut posibilitatea sa ma asez la masa si sa savurez mancarea — trebuia tot timpul sa supraveghez copiii. Eram atat de obosit, incat puteam sa dorm neintors 20 de ore.

Dar acest lucru nu era posibil, pentru ca bebelusul se trezeste si tipa peste fiecare trei ore. Am trait fara tine doua zile si o noapte.

 Am inteles totul. Am inteles cat de tare obosesti. Am inteles ca maternitatea inseamna jertfa permanenta. Am inteles ca aceasta este o sarcina mai complicata decat sa stai cate 10 ore la birou si sa iei decizii financiare importante. Am inteles ca ai renuntat la cariera si libertatea ta financiara de dragul copiilor. Am inteles cat este de greu, cand starea ta financiara depinde doar de partenerul tau.

Am inteles la ce renunti, cand refuzi sa mergi cu prietenele la o petrecere sau la sala. Tu practic nu te poti ocupa cu ce-ti place si nici nu dormi suficient. Am inteles ce simti, cand esti inchisa in casa cu copiii si ratezi tot ce se intampla in jur. Am inteles de ce te superi, cand mama mea critica metodele tale educative. Nimeni nu-i poate intelege mai bine pe copii decat mama lor.

 Am inteles ca mamele au cea mai mare responsabilitate din comunitate. Din pacate, nimeni nu intelege si nu pretuieste acest lucru. Iti scriu aceasta scrisoare nu doar pentru a-ti spune cat imi este dor de tine. Nu vreau sa mai treaca inca o zi fara ca tu sa auzi aceste cuvinte: „Esti foarte curajoasa, te descurci de minune si eu te admir!”