Walentine’s Day. Ziua Sfântului Valentin a început ca o celebrare liturgică a mai multor sfinţi denumiţi Valentin. Există mai multe poveşti despre diferiţi martiri denumiţi Valentin. Cel mai vechi Valentin ar fi fost un teolog de origine egipteană. Un al doilea Valentin a fost tot un preot, devenit episcop de Terni. El a fost martirizat în 180 d.Hr., în perioada persecuţiilor împăratului Aurelian. Un alt preot creştin, pe nume Valentin, a trăit în timpul împăratului roman Claudius al II-lea. A fost întemniţat şi a murit ca martir. Diverse legende, apărute în Evul Mediu în Anglia şi Franţa, îl aduc în prim plan pe acest preot şi îi dau titulatura de „sfântul patron al îndrăgostiţilor”.
Valentin ar fi ajutat creştinii şi tinerii să se căsătorească pe ascuns, motiv pentru care a fost condamnat la moarte şi spânzurat pe 14 februarie 270. Împăratul Claudiu credea că bărbaţii nu vor să se înroleze în armată din cauza soţiilor, aşa că a interzis căsătoriile. Altă legendă spune că Valentin, aflat în închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului temniţei, care îl vizita. Înainte de a muri, acesta i-a trimis iubitei sale o scrisoare semnată „De la al tău Valentin”, expresie folosită şi în ziua de azi.
Catolicii şi ortodocşii nu îl mai sărbătoresc, însă, pe Sfântul Valentin în ziua de 14 februarie, fiind scos din calendar în 1969 din cauza ambiguităţii datelor referitoare atât la persoana sa, cât şi la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfânt. Biserica ortodoxă sărbătoreşte un alt Sfânt Valentin – episcopul de Terni – pe 30 iulie.
Tradiţiile zilei de Sfântul Valentin văzută ca Ziua Îndrăgostiţilor s-au dezvoltat în Anglia şi în ţările anglofone în secolul al XIX-lea, pornind de la autorul Geoffrey Chaucer. La sfârşitul secolelor XX şi XXI, aceste tradiţii s-au împrăştiat şi în alte ţări, împreună cu aspecte ale culturii pop americane. Obiceiul de a trimite felicitări, flori, ciocolată sau alte cadouri vine din Marea Britanie.
Felicitări de Sfântul Valentin din anii 1850 şi din 1920
Astăzi, Ziua Îndrăgostiţilor este sărbătorită în toată lumea, chiar şi în ţările est asiatice, datorită eforturilor de marketing – chinezii şi sud-coreeni cheltuind cei mai mulţi bani pe cadourile de Sfântul Valentin.
Copac de Sfântul Valentin
În România, avem o altă sărbătoare tradiţională a dragostei – Dragobetele, celebrată pe 24 februarie. Este denumită după un personaj din folclorul român, care ar fi fost fiul Babei Dochia. În tradiţia românească, Dragobetele marca începutul primăverii. Data de 24 februarie nu era întâmplător aleasă, marcând începutul anului agricol. Este momentul în care întreaga natură renaşte, păsările îşi caută cuiburi şi, după unele credinţe populare, ursul iese din bârlog. Odată cu natura, reînvia şi iubirea, iar Dragobetele marca ziua în care întreaga suflare sărbătorea înnoirea firii şi se pregătea pentru venirea primăverii.
Divinitate mitologică asemănătoare lui Eros (zeul iubirii, în mitologia greacă) şi Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei), Dragobete, cunoscut şi sub numele de Dragomir, este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic şi nestatornic, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică şi este închipuit ca fiind un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, care sălăşluieşte mai mult prin păduri.