Licitația ”George Enescu”, dincolo de controverse și acuzații. Cezar Florea: ”Noi suntem de partea culturii, nu încercăm să facem altceva decât să protejăm”

Licitația urmează a avea loc în 22 septembrie, cu doar câteva zile înainte de încheierea celei de-a 25-a ediții a Festivalului ”George Enescu” (28 august – 26 septembrie 2021), iar organizatorul festivalului, dar și reprezentanți ai mediului cultural din România și-au manifestat dezaprobarea.

Casa de Licitații susține că piesele provin din colecția ”Romeo Drăghici” și au aparținut lui George Enescu. Ele, de altfel, sunt însoțite de un certificat de autenticitate semnat în anul 1974 de Romeo Drăghici, în calitate de executor testamentar al compozitorului.

Cei care contestă această licitație susțin, pe de altă parte, că autenticitatea pieselor care vor fi licitate este discutabilă, fiind formulată și o petiție online, potrivit Gândul

• Și în privința lui Enescu, și în cazul lui Eliade, proveniența manuscriselor este profund litigioasă și ar trebui, credem, să justifice mobilizarea tuturor celor responsabili.
• În al doilea rând, ca și în cazul licitațiilor precedente, transparența actului licitator nu e întrunită în privința lui Enescu. Au fost elemente din colecția Drăghici și din ansamblul proprietăților familiei Enescu din România sustrase, vândute, înstrăinate? Nu ar trebui ele toate să respecte dorința expresă a Maestrului?
• În al treilea rând, absența elementelor publice de expertiză, mai ales în privința loturilor care ar putea fi imediat clasate ca Tezaur și cumpărate de Stat, crește nefiresc prețul de eventuală achiziție, se precizează în petiția semnată, printre alții, de Mihai Șora, Andrei Pleșu și Mircea Cărtărescu.

Cezar Florea, proprietarul Casei de Licitații Historic, este acuzat și că a fixat data de 22 septembrie – în timpul Festivalului ”George Enescu” –  pentru a apăsa o ”pedală” emoțională și pentru a ”profita” din punct de vedere financiar.

Scoaterea la licitație a unor bunuri care ar fi aparținut lui George Enescu a produs controverse și a ridicat probleme de legalitate privind dezmembrarea unui tezaur. În acest context, am vrut să aflăm de la proprietarul Casei de Licitații Historic cum răspunde acuzațiilor. Cezar Florea explică, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru GÂNDUL, de ce autenticitatea obiectelor scoase la licitație nu poate fi pusă la îndoială.

Contestatarii licitației susțin că există un ”mister” întreținut în jurul acestei case de licitații. Cezar Florea spune însă că afacerea ”a pornit de la o idee și de la un gol în piața românească, unde nu se comercializa, în piața legală, genul acesta de obiecte”.

”Discutăm despre documente, manuscrise, fotografii, în mod special lucruri pe bază de hârtie. Este cunoscut faptul că de-a lungul timpului au fost mai multe case de licitații, sunt și acum, dar niciuna nu are domeniu strict pe lucruri pe bază de hârtie, lucruri istorice. De-aia și numele casei de licitație, Historic, proiectul este început din 2019, suntem deja la licitația cu numărul 25”, spune Cezar Florea.

Licitația ”George Enescu. Univers și Creație”, pregătită de doi ani

Cezar Florea consideră că sintagma ”licitație controversată” este ”nejustificată”, evenimentul fiind pregătit de doi ani, interval în care s-au purtat ”negocieri” cu o importantă familie de colecționari.

Mai mult, piesele care vor fi scoase la licitație pe data de 22 septembrie – inclusiv ”vioara copie după un Guarnieri” – sunt autentificate printr-un certificat care a fost semnat, în anul 1974, chiar de executorul testamentar al lui George Enescu, Romeo Drăghici.

”Ca să vă pot spune clar, am lansat această licitație exact în data nașterii lui George Enescu. Această licitație este pregătită de noi cu doi ani de zile în urmă, cam doi ani de zile și durează strângerea la un loc a unui patrimoniu ce poate fi licitat. Sunt și licitații pe care le putem face și într-un termen mai scurt. Această licitație a durat doi ani și datorită faptului că noi am negociat cu o familie foarte importantă de colecționari pentru scoaterea la licitație a acestor bunuri – o parte din aceste bunuri – despre care se vorbește acum că ar fi controversate. Noi nu avem aceeași părere.

La baza acestui fond, a acestei colecții, stă un act, un certificat pe care am să vi-l citesc și care sună așa: «Întreaga suită de opere enesciene, documentul și instrumentul vioară, ce aparțin renumitului colecționar – aici n-am să-i dau numele colecționarului, pentru că nu avem acordul -, provin din colecția mea, provin din colecția mea, am să mai spun încă o dată, și au aparținut lui George Enescu. Partitura și adnotările operei Oedip, vioara copie după un Guarnieri, făurită în 1885 și primită de la Familia Regală, cât și manuscrise, fotografii, scrisori și alte partituri întregesc loturile Enescu din colecția renumitului colecționar. Semnat Romeo Drăghici, avocat, executor testamentar al compozitorului și muzicologului George Enescu». Acest act este semnat de Romeo Drăghici, în 1974”, spune Cezar Florea.

Vioara-copie după un Guarnieri, făurită în 1885 și primită de George Enescu de la Familia Regală

”Provin din colecția mea și au aparținut lui George Enescu”

Contestatarii licitației spun că aceste piese care i-au aparținut lui George Enescu ar fi trebuit donate statului de către Romeo Drăghici. Cezar Florea insistă însă asupra unei ”nuanțe” pe care o consideră esențială în context.

În certificatul semnat de executorul testamentar al marelui compozitor român este specificat, în mod expres, că piesele ”provin din colecția mea”, în consecință i-au aparținut chiar lui Romeo Drăghici, fiind vorba despre o colecție privată, iar acesta ar fi avut obligația de a le dona statului român.

”Această familie care ne-a adus piesele exemplificate în certificatul emis de executorul testamentar, unde, încă o dată, spune «provin din colecția mea și au aparținut lui George Enescu», contează foarte mult nuanța aceasta, ca să se înțeleagă că nu sunt bunuri primite de executorul testamentar să se doneze statului. În această frază, «provin din colecția mea», considerăm că orice om poate să se gândească că i-au aparținut lui (n.red. – Romeo Drăghici), din moment ce spune așa. N-am avut dubii vizavi de aceste obiecte, datorită faptului că această familie despre care se vorbește în act este cea care deține proprietatea lor și în zilele noastre. Nu s-au schimbat proprietarii între timp, sunt moștenitorii, cu același nume de familie.

Acest colecționar este un colecționar de calibru. Cunoscut în perioadă, cunoscut până în zilele noastre, numit în foarte multe cărți de specialitate ca un colecționar de bună calitate, un colecționar care nu a avut controverse. În clipa când o familie aduce aceste bunuri, împreună cu acest act pe care noi nu avem calitatea să-l contestăm – m-aș duce până acolo unde, aș spune, dacă aș contesta acest act, aș putea să contest tot ce este Muzeul George Enescu, pentru că la baza donației se află certificate de genul acesta, prin care Romeo Drăghici recunoaște că bunurile acelea le-a primit de la Enescu ca să le dea statului”, mai precizează proprietarul casei de licitații.

”Și atunci, n-avem dreptul, n-avem calitatea să ne îndoim de veridicitatea acestui act. Mai ales că Romeo Drăghici, executorul testamentar, a fost o persoană necontroversată, necunoscându-se lucruri penale sau de altă natură, până în zilele noastre. În ceea ce privește fondul și piesele aduse de familie, sunt verificate de noi, de experții noștri – și noi lucrăm cu cei mai buni experți -, nu au nici măcar o umbră de îndoială”, spune Cezar Florea.

”Era normal ca o licitație de muzică să fie făcută în perioada Festivalului Enescu”

Anul acesta se împlinesc 140 de ani de la nașterea marelui compozitor George Enescu, iar Festivalul ”George Enescu” a ajuns la cea de-a 25-a ediție. Faptul că data aleasă pentru licitație este 22 septembrie i-a determinat pe contestari să îl acuze pe Cezar Florea că a dorit să ”speculeze emoțional” acest moment.

Cezar Florea explică de ce a ales această zi pentru licitație și ce demersuri a făcut pentru obținerea unui spațiu adecvat pentru prezentarea pieselor licitate, argumentând că un astfel de moment special – din punct de vedere muzical și nu numai – nu înseamnă doar licitația în sine, ci și posibilitatea ca iubitorii de cultură să poată admira piesele respective, înainte ca ele să intre în colecții particulare.

”Casa de licitații este o societate comercială legal constituită și obiectul de activitate este acela de a vinde produse legal și de a găsi cea mai bună formulă ca un obiect să fie comercializat. Era și normal ca o licitație de muzică să fie făcută în perioada Festivalului Enescu. Noi chiar am depus o cerere către organizatorul de eveniment, am depus o cerere chiar și la Ministerul Culturii pentru a ni se facilita un spațiu adecvat pentru prezentarea acestor opere, acestor piese speciale.

Lucrurile pe care noi le comercializăm provin din colecții particulare. Mare parte dintre ele n-au ieșit niciodată la vânzare. Acesta este un moment special prin care cei care l-au apreciat pe Enescu, colecționarii, oamenii de cultură, pot beneficia, pot vedea, pot cerceta, pot profita de momentul acesta, pentru că aceste piese… Există posibilitatea de a reintra în colecții particulare – ceea ce este și normal, într-un fel -, și nu vor mai putea fi văzute. Noi am considerat un moment oportun să fim prezenți cu această expoziție și în cadrul festivalului. Nu pe întreaga perioadă. Noi am fi vrut să fim acolo câteva săptămâni, de-aia am și pus data de 22, să avem posibilitatea de a prezenta publicului – gratis, bineînțeles – această expoziție, și în cadrul festivalului, și în cadrul nostru privat, la casa de licitație unde, de altfel, prezentăm toate licitațiile noastre. Nu am primit un răspuns favorabil, motivul nu l-am înțeles”, mai spune Cezar Florea.

Cezar Florea: ”Era normal ca o licitație de muzică să fie făcută în perioada Festivalului Enescu”

”Fila manuscris din Oedip este o piesă de tezaur național”

Casa de Licitații Historic a depus un dosar de clasare, la Ministerul Culturii, pentru fila manuscris din opera ”Oedip”, dar și pentru vioara-copie Guarnieri pe care George Enescu a primit-o de la Familia Regală a României.

”Fila manuscris din Oedip o avem chiar în spatele nostru, aici. Vorbim de o foaie în format poate un pic peste un A4, în care – nu știm în ce context – Enescu a trecut motivele, laitmotivele operei. Noi o considerăm o piesă foarte importantă. Acesta este și motivul pentru care noi am considerat că este o piesă de tezaur național. Și am depus un dosar de clasare pentru această piesă și pentru acea vioară, dosar depus în termenul legal, cu numărul de înregistrare 3487 din 18.08.2021. Obligativitatea și legalitatea depunerii unui dosar este de 30 de zile înaintea licitației. Acestea fiind depuse pe data de 18, suntem în cadrul legal. Pentru că s-a discutat foarte mult că noi nu am depus, că n-am cerut chestia asta, avem aici hârtiile oficiale. Avem chiar și răspunsul de la Ministerul Culturii”, menționează Cezar Florea.

Fila manuscris din ”Oedip”

”Există indicații expres date de către Enescu, inclusiv linia melodică a cortinei de la spectacol”

Semnele de întrebare referitoare la această filă-manuscris cu adnotările lui George Enescu au adus în prim-plan eventualitatea ca aceasta să nu facă, totuși, parte, din opera respectivă, care cuprinde 700 de file.

Dar Cezar Florea precizează că, în descrierea piesei, nu apare mențiunea că ar face parte din ”partitura mare”.

”Legat de partitură, noi nu am spus niciodată – nu că nu am spus, este primul interviu pe care l-am dat -, nu am scris în descrierea produsului că această bucată este din partitura mare. Partitura mare, din câte am înțeles, vorbim de cel puțin 600 de file. Noi, dintotdeauna, din descrierea produsului, dacă citești corect descrierea – și noi credem că am trecut o descriere clară pentru cineva care știe să citească -, spunem că este vorba despre o singură pagină, unde sunt trecute laitmotivele. Spuneam, mai departe, că această foaie cu laitmotive vine împreună cu încă patru file, în care, pe una dintre ele, George Enescu compune o linie muzicală pentru căderea cortinei, vizavi de premiera operei din 1937, de la Paris. Pe două file, celelalte două file din cele patru, George Enescu dă indicații legate de scenografia spectacolului. Iar pe fila patru George Enescu dă câteva indicații dirijorului, legate de orchestră. Toate cele cinci pagini fac parte din acest fond, din acest lot, împreună cu laitmotivele. Am considerat că aceste piese sunt extrem de importante”, mai precizează proprietarul casei de licitații.

”Există indicații expres date de către Enescu, inclusiv linia melodică a cortinei de la spectacol, de la premiera spectacolului din 1937. Considerăm că acest lucru este extrem de important pentru cultura universală. Așa cum zice Romeo Drăghici în actul, în certificatul unde certifică vioara, o exemplifică, spune că a fost primită de către George Enescu de la Familia Regală. Noi, în acest moment, nu avem alte date decât actul acesta, despre care nu avem niciun dubiu la momentul acesta, și nu cred că va avea nimeni, vreodată, vreun dubiu vizavi  de acest lucru. Dar aici s-ar putea ca unii istorici să găsească mai multe date. Noi am îndeplinit condițiile legale, făcând un dosar de clasare”, mai precizează proprietarul casei de licitații.

„În acel dosar sunt cel puțin opt – zece poze cu fiecare (n.red. – piesă) în detaliu perfect al acestor opere. Dacă ele se vindeau la colțul străzii sau pe o platformă online, puteau fi catalogate bunuri care se vor pierde. Dar faptul că au ajuns la o casă de licitație și vor fi puse public, și sunt deja puse public, nu se mai poate. Această afirmație (n.red. – Mihai Șora a scris că operele se vor ”evapora”) cade din start„, adaugă Cezar Florea.

Catalogul licitației, a fi sau a nu fi?

Pe 20 august, filosoful Mihai Șora a scris, pe pagina de socializare, că licitația ”George Enescu” urmează a se desfășura ”fără catalog, fără prezentare profesionistă, fără indicarea provenienței lor”.

”Piesele care urmează să fie licitate de către casa «Historic» în luna septembrie – așadar în chiar perioada Festivalului George Enescu –, riscă să se evaporeze în natură. Celor care înaintează argumentul unui fond privat, le reamintesc că România nu a ajuns, totuși, sat fără câini, că există legi care împiedică dezmembrarea unui tezaur, scoaterea lui la mezat, bucată cu bucată, și, astfel, hăcuirea patrimoniului național. Vorbim – cu toată responsabilitatea – despre moștenirea lui Enescu, a lui Eliade, nu despre borcanele cu magiun rămase în cămara bunicii”, a scris Mihai Șora.

În replică, Cezar Florea spune că ”o licitație poate să aibă un catalog fizic sau doar online”, dar precizează că va fi tipărit, în câteva zile, un astfel de catalog al licitației ”George Enescu. Univers și Creație”.

”Catalogul online înseamnă ceea ce am pus noi pe site. Pagina licitației se numește catalog online. Poți să o denumești catalog online sau poți să o numești pagina de prezentare a licitației. Nu văd vreo diferență. Într-adevăr, casele de licitații tipăresc un catalog special pentru licitație. Acest catalog, în general, se tipărește cu 10 – 15 zile înainte de licitație. Normal, noi tipărim acest catalog în mod sigur.

Cred că în două-trei zile o să iasă de la tipografie, dar important este faptul că noi nu suntem obligați să facem un catalog. Noi facem un catalog, catalogul acesta este un material promoțional, noi nu luăm bani pe el. Niciodată Casa de Licitații Historic nu a luat vreun ban pe cataloage. Și atunci nu putem fi acuzați că nu am făcut catalog pentru ceva anume. Pur și simplu nu s-a făcut catalog pentru că noi am lansat licitația cu foarte mult timp înainte. În general, o licitație se anunță cu două săptămâni. Și atunci este normal, când o anunți, să ai și un catalog. Garantăm că va fi până la deschiderea expoziției, pentru că noi preconizăm acum să deschidem expoziția, cu toate că ea este panotată pe data de 6 septembrie”, precizează Cezar Florea.

”Dar până pe data de 6, catalogul va fi făcut. Ceea ce se spune, că nu au fost descrise bine aceste obiecte, părerea mea e că lucrurile acestea sunt interpretabile. Noi descriem produsul așa cum știm noi mai bine, oricare dintre specialiști poate să spună că exista posibilitatea de a se descrie și mai bine. Nu contestăm asta”, mai spune Cezar Florea.

”Poate nu s-a înțeles importanța acestui moment și importanța acestor opere”

Piesele care au declanșat discuții contradictorii în mediul cultural din România, și nu numai, sunt verificate acum de o comisie a Ministerului Culturii, spune Cezar Florea, însă deocamdată nu se poate ști care va fi hotărârea finală.

Până atunci, ”bunurile sunt deja sub umbrela clasei de tezaur”. Pe de altă parte, în ceea ce privește posibilitatea existenței unor persoane care să dorească blocarea licitației, proprietarul Casei de Licitații Historic transmite că nu poate acuza pe nimeni, dar este foarte posibil ca importanța unui astfel de moment să nu fi fost ”înțeleasă”.

”Din moment ce se alcătuiește acest dosar și se depune în timp legal, obiectele devin bunuri de tezaur național. Până la examinarea dosarelor, bunul devine cu regim special de tezaur. După ce se vor analiza aceste dosare, comisia va putea spune dacă bunurile se încadrează la tezaur, se încadrează la fond sau, poate, sunt bunuri comune. În clipa când dosarele au fost depuse, la data și cu numărul de înregistrare pe care vi le-am spus mai devreme, bunurile sunt deja sub umbrela clasei de tezaur. Nu avem cum să știm, până la data când se va întruni comisia, ce hotărâre se va lua.

Nu știu să fie, să aibă cineva un interes direct (n.red. – pentru a bloca licitația). N-aș putea să aduc acuze. Poate nu s-a înțeles importanța acestui moment și importanța acestor opere. E posibil. Nu vreau să aduc acuze festivalului. De fapt, nu festivalului, organizatorului, aici vorbim de organizator. Noi considerăm organizatorul un organizator de bună calitate și de bune intenții, dar care, din punctul nostru de vedere, nu are o calitate de expertiză vizavi de ceea ce facem noi. Cum nici noi nu avem o calitate de expertiză la organizarea unor evenimente de așa un calibru”, declară Cezar Florea.

„Petiția online spune că acești oameni – în clipa asta cred că vorbim de cel puțin 6.000 de semnatari – își doresc ca statul român să cumpere aceste bunuri. Noi am fost cei care am răspuns pozitiv la chemarea Ministerului de a negocia pentru intrarea (n.red. – operelor) în patrimoniul statului„, completează Cezar Florea

De foarte multe ori, se pleacă de la premisa că o casă de licitație este, practic, deținătoarea pieselor pe care le scoate la licitație, însă Cezar Florea precizează că o casă de licitație se transformă într-un depozitar al bunurilor, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, căutând să le scoată în evidență valoarea și să găsească ”momentul prielnic de vânzare”.

O licitație ”George Enescu” în afara perioadei Festivalului ar fi fost, spune Cezar Florea, la fel de controversată, în ultimă instanță. El atrage atenția că astfel de piese de o valoare indiscutabilă s-ar putea pierde sau chiar distruge dacă nu vor fi protejate.

”Iar ce este cel mai important este faptul că trebuie să se înțeleagă că noi, ca și casă de licitație, nu suntem deținătorul acestor bunuri. Noi suntem cei care primim bunul, îl punem într-o lumină favorabilă și găsim un moment prielnic de vânzare. Dacă noi făceam licitația Enescu în decembrie, colecționarii ar fi putut să spună: «Domnule, dar de ce în decembrie, a fost perioada Enescu, Bucureștiul a fost plin de oameni, de ce n-ai pus-o atunci?» De-asta vă spun, momentul a fost gândit cu mult timp înainte și asta am încercat să facem, asta o să facem. Sper ca licitația să fie un real succes, să se înțeleagă exact importanța momentului și acești domni să înțeleagă că noi suntem de partea culturii, nu încercăm să facem altceva decât să protejăm, și să se înțeleagă că aceste bunuri, dacă n-ajung, cumva, la un agent comercial autorizat, cum suntem noi sau cum sunt celelalte case de licitații sau galeriile de artă, aceste bunuri s-ar putea să se piardă în timp și chiar să se distrugă”, încheie Cezar Florea, proprietarul Casei de Licitații ”Historic”, în exclusivitate pentru Gândul.