Se spune ca Ceausescu a fost mason sau ca a incercat cu disperare sa intre, din considerente politice, in randurile francmasoneriei occidentale.
Cunoscuta pretutindeni sub simpla denumire de P2, Loja se va transforma intr-o veritabila forta de influenta si coruptie politica, reunind sub aripa sa Mafia si Terorismul. Aceasta loja a aparut in Italia, in 1966, la initiativa generalului Giordano Gamberini, Mare Maestru al Marelui Orient din Italia. Este o grupare elitista formata, la sugestiile lui Gamberini, de catre Licio Gelli, un fascist convins si sustinator al lui Benito Musollini. Din cauza afilierii sale la fascism, Gelli a capatat titlul de Maestru Venerabil, echivalentul italian pentru Mare Maestru, potrivit Enciclopediei cultelor si noilor religii, editata in America, in 1999.
Se spune ca in acelasi an al infiintarii Lojei P2, 1966, Ceausescu ar fi fost initiat de fratii masoni ai lui Gelli, un personaj controversat si obscur. Despre nasterea acestei Loje exista doua versiuni. Sunt voci care afirma ca misiunea lui Licio Gelli era aceea de a dezbina Occidentul si Organizatia Atlanticului de Nord (NATO), de a ajuta KGB sa patrunda in francmasonerie pentru a-si satisface unele interese politice si de a orchestra actiunile teroriste internationale. Alte voci autorizate afirma tocmai contrariul: P2 ar fi fost infiintata cu scopul de a reprezenta „nucleul rezistentei” in fata unei ipotetice victorii a comunismului asupra Europei Occidentale.
Cert este ca Loja Propaganda Due s-a bucurat, la un moment dat, de circa o mie de sustinatori, intre care bancheri, mari industriasi, generali, politicieni, directori ai unor institutii de presa. S-au alaturat si Juan Peron, presedintele, pe atunci, al Argentinei, si Lopez Rega, mana dreapta a lui Isabel Peron (sursa de inspiratie a Elenei Ceausescu) etc.
Revenind la personalitatea masonica a lui Ceausescu, surse apropiate lui Gelli au declarat ca dictatorul devenise chiar „unul dintre pionii cei mai importanti ai operatiunilor acestei loje pe plan international, o mare personalitate politica si un mare mediator pe plan mondial”. Cu toate acestea, nu exista o dovada clara a apartenentei lui Nicolae Ceausescu la P2. Ciudat insa, anul 1966 a reprezentat inceputul scurtei perioade de „glorie” a lui Ceausescu, cand cancelariile occidentale si-au deschis portile, primindu-l cu onoruri pe conducatorul Republicii Socialiste. A fost perioada in care, aplaudat de Vest, regimul Ceausescu a primit un neasteptat sprijin economic. Dar mai ales, a fost perioada in care acesta si-a permis sa sfideze Moscova in chestiunea „Primaverii de la Praga”. „Nu cred ca poporul roman si-a rasturnat conducatorul. Judecatorii care l-au condamnat pe Ceausescu la moarte nu erau pregatiti, n-au fost in stare sa-i puna in fata problemele necesare, pe care nu pot sa vi le dezvalui, este secret.” – Aceasta este declaratia succesorului lui Gelli in fruntea Lojii P2, facuta imediat dupa executia cuplului Ceausescu.