Locul din România unde Dumnezeu este mereu prezent. Minunile au loc în fiecare zi și credincioșii din toată țara merg acolo să se roage

Este locul unic în România, unde minunile au loc zi de zi, spun oamenii. Dumnezeu este parcă mai prezent decât oriunde altundeva.

Citește și Călugăr reținut, după ce și-a bătut până la moarte amicul de pahar. Victima nu a avut nicio șansă

Locul din România unde se întâmplă minuni în fiecare zi!

La noi în țară există locuri în care miracolele prind viață sub ochii oamenilor.

Alte articole

Stațiunea desprinsă din basme din România care încântă turiștii. Peisaje autentice de iarnă și plimbări cu săniile trase de câini Husky

Apare o nouă universitate în România. 50 de profesori universitari vor pregăti noua generație de economiști și ingineri

Un colț de rai unde începuturile nu se sfârșesc niciodată, iar lacrimile devin speranță, suferința devine putere, iar neliniștea cade într-o lumină caldă.

Mănăstirea Dălhăuți, amplasată în inima Vrancei, în comuna Cârligele, este un loc în care minunile se succed într-un lanț neîntrerupt.

Localnicii și vizitatorii care poposesc acolo îl descriu ca pe un loc în care Dumnezeu îi ia de mână, un spațiu sacru unde vin să-și găsească speranța pentru zile mai bune.

Locul pare a fi desprins dintr-un basm veșnic, în care credința și rugăciunea se îmbină, iar povestea este transmisă din om în om, și stă la baza Icoanei Maicii Domnului, Făcătoare de Minuni.

Legenda starețului Anufie

Starețul Anufie, un cioban simplu ce a ales viața monohală, s-a hotărât să viziteze locurile sfinte străbătute de Mântuitorul la Ierusalim.

Acolo, pe pământurile sacre, episcopul i-a oferit o icoană, menită să fie sprijinul credincioșilor și să le aducă promisiunea izbăvirii și alinării în momentele dificile.

În timpul călătoriei de întoarcere, aproape de Constantinopol, potrivit legendei, starețul Anufie a fost capturat de turci, iar icoana primită în dar a fost pângărită și lăsată într-un grajd de cai.

Apoi a fost luat ca ostatic de turci, însă el a reușit să evadeze.

Întors la locurile natale, de-a lungul Mării Negre, într-o seară la malul mării, a observat ceva apropiindu-se de țărm.

„El cunoscu Sfânta Icoană și repede se așeză într-o barcă, vâsli și ajunse la Icoană, pe care o luă și se întoarse la mal. Aici la mal observă că Icoana e scrijelită pe față în câteva locuri și desigur că iataganele turcești tăiaseră sfintele fețe a Maicii Domnului și a pruncului Iisus.

Dar observă și alt lucru de mirare: marginile tăieturilor se astupaseră ca o rană în carne lăsând numai la mijloc niște mici șuvițe ca să se mai cunoască unde a fost tăiată. Aceste semne se observă foarte bine și astăzi”, indică o monografie a Mănăstirii Dalhăuți.

Era în vara anului 2012, una extrem de secetoasă în zonă, şi totul secase în zonă.

Icoana restaurată este şi acum la Mănăstirea Dălhăuți, iar credincioşii din toată ţara vin şi se roagă la ea, atunci când le este cel mai greu.

Oamenii vorbesc despre adevărate minuni pe care le-au trăit după ce au atins sfânta icoană.

„Prima dată am fost la mănăstire în anul 2001. Am continuat să mergem în fiecare an, după ce am auzit de minunile icoanei. Eram căsătoriți de cinci ani, însă, nu reușeam să avem un copil.

În 2005 minunea s-a întâmplat. Am născut o fetiță pe care am numit-o Maria. Acum, continuăm să mergem împreună cu ea în fiecare an când este hramul mănăstirii Izvorul Tămăduirii”, a dezvăluit o femeie din București, potrivit Antena 3.

Maica Emanuala, maica stareță, a mărturisit și ea, în monografia Mănăstirea Dălhăuți, o mare minune care s-a întâmplat după ce toţi s-au rugat la sfânta icoană. S-a întâmplat în vara anului 2012, o vară foarte secetoasă.

„Vara anului 2012 a fost secetoasă. De pe la jumătatea lunii iulie nu a mai plouat deloc până în octombrie. La început mai udam grădina de legume, florile prin curte. Apoi izvorul ce asigura apa pentru nevoile obștii a tot scăzut ca debit și nu am mai putut să udăm.

Am început să întrebăm pe bătrânii din sat care mai erau în viață dacă mai au știință unde ar fi izvorul săpat de călugări, cu gândul că dacă l-am curăța și repara am avea mai multă apă, dar nu mai știa nimeni locul. Ne-am hotărât să facem o încercare în alt loc.

Împreună cu un domn inginer am cercetat locurile din jurul mănăstirii, nădăjduiam să observăm ceva pentru a începe lucrul.

În seara aceea ne-am rugat, am citit acatistul Maicii Domnului Izvorul Tămăduirii rugând pe Măicuța Domnului să ne dea apă bună cu îndestulare. Am văzut, a doua zi, pe pământ un ciob de cărămidă, mi-a căzut privirea asupra lui. Apoi m-am uitat la domnul inginer și i-am spus: Săpăm aici.

Citește și Parintele Iachint de la Mânăstirea Putna: „Ai un necaz mare? Fă acest lucru simplu şi Maica Domnului te va ajuta”

De atunci nu mai avem lipsă de apă și sunt persoane din Focșani, din alte orașe, oameni care lucrează la pădure, care vin aici și iau apă în bidoane în cantități mari”, a dezvăluit maica stareţă.