Locul minunat din România unde cerul se uneşte cu pământul, ideal pentru aceste zile călduroase. VIDEO cu cele 500 de trepte spre cer

România are locuri minunate de vizitat, indiferent de anotimp. Dacă şezlongul de la Mamaia nu mai e o atracţie, iar cearşaful a ajuns să coste 2 milioane de lei, vă invităm la munte, iar Vârful Toaca poate fi destinaţia ideală pentru acest sfârşit de săptămână, în locul statului bară la bară pe Valea Prahovei.

În masivul Ceahlău pentru a ajunge la Vârful Toaca turiștii trebuie să urce pe o scară care însumează peste cinci sute de trepte și circa 60 de tronsoane a câte trei metri lungime. Toate acestea favorizează accesul doritorilor pe unul dintre cele mai îndrăgite trasee montane din România.

Scara către culmi a fost reabilitată și accesul turiștilor a devenit, astfel, mult mai ușor între Cabana Fântânele și Vârful Toaca încă din 2018.  Vechea scară din lemn, construită în anii ’70, era impracticabilă de foarte mulți ani, iar turiștii erau nevoiţi să străbată traseul pe o potecă.

Locul din România unde se întâmplă miracole pentru sănătate. Ce afecţiuni sunt tratate în „oaza de sănătate” veche de 100 de ani
Peste 500 de trepte şi 60 de tronsoane a câte trei metri lungime. Atât au de parcurs acum turiştii care vor să ajungă pe vârful Toaca. Drumeții sunt extrem de încântați de această nouă posibilitate pe traseul montan, mai ales că foarte mulți ani s-a circulat pe o cărare neamenajată, ce asigura legătura între platoul superior al muntelui şi vârf.

Situat la o altitudine de 1904 metri, Vârful Toaca este al doilea ca dimensiune după Vârful Ocalașul, din masivul Ceahlău. Chiar dacă nu este cel mai înalt, acest vârf rămâne o atracție principală datorită formei sale piramidale. Pe versant se află și stația de meteorologie cu același nume.

Locul din România numite și „Scara spre Cer”, unde muntele se unește cu norii

Scara, unică în România, pornește de la altitudinea de 1771 metri și ajunge la cea de 1893 metri. Cele aproximativ 500 de trepte sunt pe cât de spectaculoase pe atât de anevoioase. Pe unele porțiuni scara este destul de abruptă. Trebuie să te ții bine de balustradă. Dar merită tot efortul. Aici ai ocazia să vezi cum muntele parcă se unește cu cerul, fiind vorba și despre un traseu montan format în mare parte din scări, drumul ajungând să aibă numele de „Scara spre Cer”.

Toată drumeția montană începe de la Parcul Național Ceahlău, unde se află și sediul administrației parcului, fiind și un tonomat pentru a putea achita taxa de intrare în parc. De aici trebuie doar să ai răbdare și ambiție, asta deoarece până la Vârful Toaca din Masivul Ceahlău faci nici mai mult, nici mai puțin de trei ore.

Citeste si Piatra lui Dan, locul care oferă cea mai spectaculoasă priveliște a Lacului Tarnița din Cluj. Cum se poate ajunge acolo

Ce-i drept, pentru unii poate părea un interval de timp exagerat de mare, însă unele zone sunt plate, astfel că se merge ușor, în altele scările sunt înlocuite cu rădăcinele groase de copaci bătrâni, ba mai mult decât atât în drum spre Vârful Toaca găsim și obiective turisitice, fiind vorba despre: Cabana Dochia și Cabana Fântânele.

Este cu adevărat un loc unic în România, unde pasionații de drumeții și de munte pot merge oricând pentru a se bucura de o experiență de nedescris.

În luna august, aici apare „piramida holografică”, fenomenul vânat de fotografi

După un început mai timid în prima lună a verii şi apoi ceva timp din iulie, din cauza ploilor care n-au mai contenit, sezonul turistic este acum la cote maxime în zona masivului Ceahlău, fie că vorbim de „Marea dintre munţi“, aşa cum i se mai spune lacului de acumulare de la Bicaz, staţiunea de la poale, Durău, Munţii Stânişoarei, cu mănăstirile ascunse-n codri – Agapia, Văratec, Neamţ, Secu, Sihăstria, Sihla sau traseele alpine ce duc spre crestele Olimpului românilor.

Referindu-ne strict la masivul ce străjuie ţinutul Neamţului, unuia căruia i s-a mai zis „Coroană de ametist aşezată pe fruntea Moldovei“, „Domn al munţilor Moldovei“, „Un uriaş cu fruntea-n soare“ sau „Kogaionul“, montaniarzii sunt aşteptaţi să-i descopere sau redescopere frumuseţile. Şi are Ceahlăul pitorescul lui aparte, atrăgând, de zeci şi zeci de ani, împătimiţii de ascensiuni prin păduri seculare, jnepenişuri, pajişti alpine, abrupturi stâncoase sau hornuri. Şi ar mai fi flora, fauna şi multă linişte.

„De ‘nalt ce era muntele acela, s-ar fi zis că a lui creastă aurită atinge bolta cerului şi că toţi ceilalţi se umilesc înaintea lui: era bătrânul Ceahlău, stăpânul furtunilor, care de mii de ani vede în toate serile cel din urmă asfinţitul soarelui“, îl descria scriitorul Nicolae Gane, în „Duduca Bălaşa“. Iar pe trasee te întâmpină formaţiuni stâncoase impunătoare, pe seama cărora s-au născut legende Piatra Lăcrămată, Cuşma Dorobanţului, Clăile lui Miron, Dochia, Coloana Dorică, Detunatele, Santinela şi Pavilionul.

Pe 6 august, Ceahlăul este destinaţia multor turişti din România, care sunt atraşi de straniul şi unicul fenomen optic care se produce la intensitate maximă doar în această zi, la răsăritul soarelui: piramida spaţială sau holografică – o fantastică imagine tridimensională, care se vede de pe Vârful Toaca (1.904 metri), doar dacă este senin. El are o explicaţie ştiinţifică. Unul dintre cei care, de peste 15 ani, studiază fenomenul de pe Ceahlău este Mihai Marin, din Piatra Neamţ, pasionat nu doar de munte şi mistere, ci şi de fotografie.

„E o compunere de patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat, iar sub acţiunea razelor solare dinspre est, are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică şi mai joasă, face altă umbră. La fel, Piatra Vulcanului şi Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui. Pe 6 august, datorită poziţiei soarelui, umbrele se unesc la vârf şi se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide“, explică acesta.

Numai că, în anul trecut, cele câteva sute de turiştii veniţi în masiv au avut parte de o surpriză. Vremea nu a ţinut cu ei, încă din seara zilei de 5 august zona fiind măturată de ploi, care au fost însoţite de puternice intersificări ale vântului. Furtuna s-a potolit după miezul nopţii, iar în zori, la răsăritul soarelui, era plafon de nori.

„Pe munte cred că sunt în jur de cinci-şase sute de turişti, fără a-i pune la socoteală pe pelerinii veniţi la schit cu prilejul Schimbării la Faţă. Planurile celor care doreau să vadă piramida holografică au fost date peste cap de vreme. A fost furtună în masiv, ploaia încetând pe la ora două, iar dimineaţă era plafon de nori“, a declarat Raul Papalicef, şeful Salvamont Neamţ.

De Schimbarea la Faţă, pelerinaj la schit 
Celălalt motiv pentru care pe Ceahlău este o mare afluenţă de oameni pe 6 august este unul de natură religioasă. În această zi creştinii ortodocşi sărbătoresc Schimbarea la Faţă, iar cu acest prilej are loc un mare pelerinaj la Schitul Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, fiind hramul aşezământului de la cota 1.750 metri.

În fruntea celor care urcă muntele este IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care continuă, an de an, tradiţia instituită de actualul Patriarh al României, Daniel. Pelerinajul face parte din manifestările dedicate sărbătoririi Zilelor sfinţilor nemţeni. Sunt omagiaţi Sfântul Ioan Iacob (Hozevitul) de la Mănăstirea Neamţ, 5 august şi Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, 7 august.

Majoritatea credincioşilor urcă pe Traseul 7, pe la Stănile  pentru că până la baza lui se poate ajunge cu maşina. Iar urcuşul până la schit durează doar o oră, maxim una şi jumătate. De altfel, aceasta este cea mai scurtă potecă ce duce spre înălţimile masivului. Schitul Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost ridicat din iniţiativa Mitropolitului Moldovei, Daniel. Pe cheltuiala prinţului Dimitrie Sturdza şi a Armatei, care a transportat materiale cu elicoptere, biserica a prins repede contur şi a fost terminată în august 1993.

Pisania scrisă în marmură, aflată în pridvor, consemnează: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh s-a ridicat această sfântă biserică mănăstire cu hramul Schimbarea la Faţă, în memoria sihaştrilor călugări şi călugăriţe care s-au nevoit în aceste părţi de-a lungul vremurilor, coborând prin rugăciune cerul pe pământul Moldovei şi înălţând sufletele oamenilor în împărăţia lui Dumnezeu“.

Pentru cei care pleacă în ascensiune pe Ceahlău, cabana Dochia se identifică practic cu muntele, fiind loc de popas şi odihnă, preţ de o oră-două sau de câteva zile pentru zecile de mii de turişti, punctul final sau de start al tuturor potecilor. Istoria refugiului de la cota 1.750 începe acum mai bine de 100 de ani.

Primul adăpost a fost construit în 1908. La începutul secolului XX, masivul era străbătut de doar 20-30 de familii de drumeţi pe an. Motivele: drumul anevoios şi lipsa adăposturilor. În 1907, Societatea de Gimnastică, Sport şi Muzică din Iaşi, împreună cu filiala Turiştilor din România, lansează un apel de strângere de fonduri pentru construirea unei cabane.

În ani, au apărut alte planuri pentru un adăpost pe culmea Ceahlăului, cabana a trecut cu bine de Primul Război Mondial, deşi a fost destul de deteriorată, iar lucrările de reconstrucţie au durat până în 1922. În al Doilea Război Mondial, cabana a fost folosită de armata germană ca punct de observaţie, iar după retragerea acestora a fost locuită, pentru o scurtă perioadă, de soldaţi sovietici.

Refugiul a fost reparat în 1945-1946, amenajări au fost în 1958, dar tot făcea faţă afluxului de drumeţi, iar viitoare extinderi se vor realiza abia din 1982. Peste un an cabana este racordată la izvoarele de sub platoul alpin, iar în 1984, la reţeaua electrică din Durău.