În România, este interzis să parchezi în anumite locuri, însă mulți șoferi nu le cunosc pe toate, ceea ce poate duce la consecințe serioase pentru ei și pentru mașinile lor. Regulile sunt stabilite prin lege, acte legislative și hotărâri locale, iar acestea trebuie respectate cu strictețe dacă nu se doresc amenzi și/sau ridicare amașinii.
Referitor la diferența dintre staționare și oprire, conform Decretului nr. 328 din 1966, art. 38, oprirea unui vehicul este definită ca fiind până în 5 minute, peste 5 minute fiind considerată staționare sau parcare, ceea ce poate genera amenzi sau ridicarea mașinii, în funcție de reglementările specifice.
Dacă staționarea este, totuși, permisă, regulile privind durata sunt stabilite prin regulamente locale, de către autoritățile publice sau de operatorii privați. Șoferii care neglijează durata de staționare stabilită riscă sancțiuni și/sau ridicarea mașinii.
În plus, în cazul incintelor private, asociațiile de proprietari sau operatorii de parcări pot impune taxe, suprataxe sau chiar blocarea roților pentru depășirea timpului de staționare. De asemenea, în spațiile publice, autoritățile locale stabilesc durata maximă de parcare prin regulamente proprii.
Art. 64, alin. 1 al OUG 195/2002 permite poliției rutiere să dispună ridicarea mașinilor parcate neregulamentar pe drumurile publice, atunci când acestea reprezintă un obstacol pentru circulația rutieră sau pietonală.
De asemenea, Legea nr. 273/2020 extinde aceste reglementări, precizând că mașinile ce sunt staționate neregulamentar pe domeniul public pot fi ridicate. Aceasta se referă și la vehiculele parcate pe trotuare neamenajate pentru parcare, spații verzi sau alte platforme fără marcaje oficiale.
Legea nr. 273/2020 mai interzice și staționarea pe spațiile verzi, amenajate sau neamenajate, fiind ilegală orice formă de parcare sau staționare pe acestea. Autoritățile locale pot ridica mașinile ce sunt parcate în aceste locuri, astfel că șoferii trebuie să evite să își lase mașinile în aceste zone.