Ludovic Orban propune noi filtre pentru despărţirea politicii de afaceri. „E normal și firesc, nu e niciun fel de problemă. În general, despre un om public trebuie să se cunoască sursele de venit, măsura în care își plătește taxele și impozitele. N-am nicio problemă din punctul ăsta de vedere”, a răspuns Orban, întrebat dacă ar fi de acord să fie introdusă, pe lângă declarația de avere și de interese, și o declarație de fiscalitate, astfel încât oamenii politici să fie total transparenți.
Cine este Ludovic Orban, premierul desemnat de Klaus Iohannis să formeze un nou guvern. Biografie
„Eu nu înțeleg de ce nu se aplică. Fiscul, și în Germania, și în Franța și în SUA te verifică ce proprietăți ai, de unde ai avut venituri, ai plătit impozit aferent veniturilor necesare pentru a dobândi o proprietate sau a face o achiziție? Dacă nu ai plătit impozitele aferente fie îți rechiziționează imobilul, fie te pune să plătești. La noi eu nu înțeleg de ce nu se aplică. Dacă averile dobândite fără veniturile necesare și mai ales fără să-ți fi plătit impozitele aferente veniturilor respective constituie niște averi care constituie evaziune fie din domenii care nu sunt legale”, a adăugat președintele PNL la Digi 24.
„Foarte mulți oameni după 1990 au amestecat politica cu afacerile și s-au băgat în politică pentru a avea relații privilegiate fie cu autoritățile, fie să aibă condiții de competitivitate îmbunătățită în raport cu alți actori economici concurenți din domeniul respectiv. Eu cred că vremea în care afacerile se amestecă cu politica a trecut. Cine face politică, trebuie să facă politică. Să servească interesul public. Dacă a avut afaceri, evident că trebuie să știi tot despre afacerile pe care le-a avut, evident că nu mai are voie să facă afaceri și evident că firma lui nu mai are voie să aibă niciun contract cu domeniul lui de activitate”, a completat el.
Premierul desemnat a mai spus că „lucrurile acestea clar trebuie să fie cunoscute, transparente, pentru că a fost afectată concurența loială pe diferitele piețe, datorită unor relații privilegiate cu decidenți politici pe care le au fie oameni din clientela politică, fie oameni politici care au dobândit avantaje necuvenite”.