Claudio Vieira de Oliveira are 37 de ani. În ciuda handicapului său fizic ieşit din comun, brazilianul din Monte Santo se străduieşte să nu stea departe de lumea pe care o vede cu susu-n jos şi chiar să participe la viaţa publică.
Capul bărbatului este dat pe spate cu gât cu tot, astfel că este invers decât capul unui om normal. Membrele bărbatului prezintă şi acestea malformaţii de diferite grade, iar pe cele superioare abia dacă le foloseşte, relatează mirror.co.uk.
La naştere, medicii o sfătuiseră pe mama lui Claudio să nu îl mai hrănească, spunându-i că, şi aşa, copilul ei nu va supravieţui, pentru că abia putea respira şi înghiţi din cauza poziţiei gâtului. Dar Maria Jose nu i-a ascultat, instincul său matern fiind mai puternic.
La rândul lui, Claudio a arătat că vrea să trăiască în ciuda teribilului său handicap, şi nu oricum, ci ducând o viaţă cât mai asemănătoare vieţii unui om normal, independent. La 8 ani a început să meargă în genunchi, până atunci el fiind purtat de părinţii săi numai în braţe. Familia băiatului a schimbat atunci podelele în toată casa, precum şi întrerupătoarele şi alte obiecte necesare, astfel încât să îi fie la îndemână şi să îi dea aparenţa de libertate de mişcare şi acţiune, în ciuda handicapului său.
De curând, medicii i-au pus diagnosticul de artrogripoză, ceea ce îi provoacă contracţii ale încheieturilor şi rigiditate. El nu a putut să folosească nici scaunul cu rotile, din cauza conformaţiei lui ciudate.
„Sunt o persoană normală. Nu văd lumea cu susu-n jos”
În ciuda handicapului său, Claudio a vrut să se comporte ca un om normal. El a mers la şcoală, a învăţat şi şi-a dorit să ajungă contabil. A absolvit Universitatea de Stat din Feira de Santana şi astfel şi-a văzut visul cu ochii.
„De când eram copil obişnuiam să fiu ocupat tot timpul şi să lucrez. Nu mi-a plăcut să depind cu totul de alţii. Am făcut un pic de contabilitate, cercetări pentru clienţii mei şi consultanţă. Am învăţat să folosesc televizorul, să vorbesc la telefonul mobil, să mânuiesc mouse-ul computerului, să deschid şi să închid radioul, să navighez pe Internet… Am făcut toate acestea singur”, a declarat Claudio.
Când tastează foloseşte un creion, pe care îl ţine cu gura şi operează cu el pe tastele computerului şi cele ale telefonului. Mouse-ul îl plimbă cu buzele. Are şi pantofi speciali, care îl ajută să se mişte şi să meargă mai bine.
În prezent, Claudio este cu totul o altă persoană. Nu mai practică contabilitatea. În schimb, a devenit un orator de succes. Mai mult, a învăţat să cânte şi să danseze.
„De-a lungul vieţii, am învăţat să îmi adaptez corpul la viaţa socială. În ziua de astăzi, nu mă consider prea diferit de ceilalţi semeni ai mei. Sunt o persoană normală. Nu văd lumea cu susu-n jos. Despre toate acestea le povestesc şi altora, în cuvântările mele, în calitate de vorbitor public. În ziua de astăzi este mult mai uşor să te adresezi publicului, nu mă tem de nimic şi pot să spun că sunt un profesionist, un orator internaţional care primeşte invitaţii din lumea-ntreagă”, a mai povestit Claudio.