Lunea albă 2024. Creştinii ortodocşi intra, de luni, în Săptâmâna Albă sau a Brânzei, fiind săptămâna premergătoare începutului Postul Paştelui. Postul Mare este cel mai lung şi mai important dintre toate posturile de peste an, fiind totodată şi cel mai aspru.
În această perioadă, conform doxologia.ro, nu se mai consumă carne (a nu se confunda, deci, cu harți) iar în zilele de miercuri și vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte. Săptămâna albă are, de asemenea, și un sens profund pedagogic.
Citește și Lăsata Secului 2024. De când începe postul Paștelui și cum ne putem pregăti sufletește
Conform teologilor, această perioadă îl întărește din punct de vedere duhovnicesc, pe credincios, pentru zilele de post care urmează, fie prin cântările de la strană, fie prin ansamblul rânduielilor liturgice specifice acestei săptămâni. Important de menționat este faptul că, din ziua de miercuri a săptămânii albe și până în pana în miercurea Săptămânii Mari se rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – „Doamne și Stăpânul vieții mele”, însoțită de metanii – o altă formă de familiarizare cu nevoinţa pe care o vom săvârşi de-a lungul întregului post.
În prima zi din Săptămâna Albă, numită și Lunea Curată, gospodinele spală toate vasele în care s-a gătit mâncare de dulce sau de frupt, inclusiv tacâmurile, lingurile din lemn și polonicele. În această zi numai copiii se mai pot înfrupta din bucatele rămase de la ospățul de Lăsatul Secului, iar adulții mănâncă numai gustări reci.
Bătrânii spun că în marțea albă este interzisă munca și este indicat consumul de brânză.
În zilele de miercuri şi de vineri nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, ci Utrenia, Ceasurile şi Obedniţa, pentru că aceste zile sunt considerate aliturgice.
Ultima zi din Săptămâna Albă este numită “Duminica izgonirii lui Adam din Rai”, care marchează ziua în care strămoşii noştri au încălcat postul rânduit de Dumnezeu. Această zi este cunoscută din moși strămoși drept “Duminica Iertării”, arătând râvna omenirii de a dobândi iertarea Domnului. La slujba Vecerniei credincioşii îşi cer iertare unul altuia pentru a începe postul împăcaţi.
Postul Paştelui face referire la postul de 40 de zile şi 40 de nopţi pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a ţinut înainte de a începe Propovăduirea Evangheliei, acest post începând în acest an pe 7 martie. Potrivit tradiţiei creştine însă, ca o pregătire pentru postul aspru de 40 de zile, acesta este anticipat de o săptămână de post mai uşoară, în care este permisă consumarea de ouă sau produse lactate. Fiind permisă consumarea acestora, săptămâna poartă şi numele de Săptămâna Albă sau a Brânzei.
Duminică a fost ultima zi în care credincioşii au putut consuma carne, fiind lăsatul secului de carne, iar în această săptămână pot fi consumate doar produse lactate. În perioada următoare au loc şi o serie de tradiţii şi obiceiuri sau există o serie de superstiţii legate de aceste zile. Astfel, potrivit credinţei creştine, în cele 40 de zile de post trupul se purifică odată cu sufletul, atât prin postul alimentar, dar şi cel spiritual, alimentat de rugăciune, fapte bune şi gânduri curate, dar mai ales prin abţinerea de la patimi şi obiceiuri proaste. În această perioadă sunt interzise şi nunţile sau petrecerile de orice fel, toate până în ziua de Paşte. În Săptămâna Patimilor, creştinii intră într-un regim chiar mai aspru de postire şi rugăciune.
Săptămâna aceasta, în zilele de miercuri şi vineri se poate mânca şi peşte, fiind dezlegare la peşte. Potrivit tradiţiei, în noaptea sâmbetei plăcintelor, spre duminica Lăsatului sec de brânză, se fac focuri pe dealuri, prin curţi şi grădini, curăţându-se şi arzându-se uscăturile. Apoi oamenii se odihnesc pentru a petrece şi duminica de lăsatul secului de brânză. În ultimele zile ale săptămânii albe se obişnuia ca oalele să fie spălate complet pentru a putea începe postul de luni cu preparate de post.
Chiar dacă toate aceste practici sunt prezentate de canoanele Bisericii, în practică preoţii duhovnici sunt cei care pot vorbi cu fiecare creştin în parte şi oferi sfaturi în cazul în care postul este prea aspru. Practic, Biserica îi sfătuieşte pe creştini să ţină post după puterile lor, în cazul copiilor sau bolnavilor existând chiar posibilitatea să se ia Sfânta Împărtăşanie doar cu câteva zile de post sau, în cazuri excepţionale, şi fără a ţine post alimentar.
Acest stil de viață „pe fugă” din ziua de azi aduce și mult mai multe momente în care ne putem enerva, fie că vorbim de lucruri mărunte, cum ar fi bateria telefonului „murind” fix când aveam un apel important, sau la probleme serioase, ce pot afecta viața fiecăruia.
În acest context, auzim din ce în ce mai mult de conceptul de „detox”, adică „detoxifierea” de orice influență negativă din viața noastră. Acest lucru nu se rezumă doar la o dietă sănătoasă, dar și la eliminarea surselor de stres din viața noastră.
Însă, deși este adesea prezentat drept un concept modern, chiar un fel de premieră în ce privește modul de viață, adevărul este că vreme de milenii, creștinii au cunoscut conceptul de „detox”, sub forma postului. În perioadele de post, credincioșii au șansa nu doar să se hrănească mai sănătos, dar și să își fortifice mintea și spiritul, abținându-se de la orice formă de păcat, și contemplând rolul lui Dumnezeu în viața lor.
Postul Paștelui ține 40 de zile, fiind cel mai lung din an. În timpul lui sunt interzise produsele de origine animală (carne, lapte, ouă, brânză, etc), iar de-a lungul Postului există dezlegări, când se poate mânca pește. Însă, restricțiile alimentare sunt doar o jumătate din Post.
Nunțile, aniversările, botezurile, petrecerile de orice fel, sunt strict interzise în timpul Postului Paștelui! Prin această interdicție, omul este încurajat să țină și un post „sufletesc”, pe lângă restricțiile alimentare pe care le știm cu toții. Practic, în categoria petrecerilor intră și zilele de naștere, pe care românii care sunt născuți în această perioadă le serbează, fără ca măcar să știe că acest lucru constituie un păcat uriaș!
În Postul Paștelui, niciun fel de petrecere nu este permisă, iar oamenii care sunt născuți în această perioadă ar fi bine să mai aștepte puțin până la desfacerea șampaniei.