După lupte crâncene între manifestanţii împotriva regimului dictatorial, soldate cu zeci de morţi şi sute de răniţi, a venit momentul de pace, când conflictele de stradă au încetat, iar forţele de securitate şi armata au trecut de partea poporului.
Curioşi să afle cum trăia fostul lor preşedinte, care a fugit, oamenii de rând au început să colinde reşedinţele private ale fostului şef de la Kiev, descoperind luxul fabulos al dictatorului. Între alte „facilităţi”, Viktor Ianukovici deţinea şi o Grădină Zoologică privată, precum şi un teren de golf, cât o jumătate din principatul Monaco.
Reşedinţa principală a lui Ianukovici se află la aproximativ o oră de mers cu maşina, de la Kiev. Vizitatorii care au început să exploreze proprietăţile preşedintelui în prima zi după ce el a dispărut, nu şi-au crezut ochilor când au intrat pe porţile luxosului complex imobiliar al lui Viktor Ianukovici, din Mejighiria, care se întinde pe o suprafaţă de 140 de hectare.
Înconjurată de mulţi copaci şi dotată cu cascade, râuri şi lacuri artificiale, reşedinţa lui Ianukovici adăposteşte un complex de locuinţe de vară şi grădini exotice, cu vegetaţie şi animale din Australia şi Africa. Dispune şi de un heliodrom, iar garajul reşedinţei este înţesat cu maşini de lux, scumpe, de ordinul milioanelor de dolari, dar şi de motociclete şi ambarcaţiuni. Există şi un vapor care a fost transformat în restaurant de lux.
Ascunsă de ochii publicului, de aproximativ un deceniu, această reşedinţă servea şi găzduirii unor evenimente importante, la care, spun localnicii, fostul dictator ucrainean beneficia de un dispozitiv de securitate de aproximativ 3.000 de oameni, scrie Daily Mail.
Căsuţa de la începutul Preşedinţiei
Domeniul deţinut de Ianukovici, care va intra, oficial, în posesia statului ucrainean după alungarea dictatorului de la putere, a început cu achiziţionarea unei case mici, la începutul mandatului său de preşedinte, în 2010. Potrivit presei locale, Ianukovici s-a extins ulterior, cumpărând terenurile din jur bucată cu bucată, până când a format actualul domeniu. El a fost ajutat de o reţea de companii private cu care avea interese comune.
Aşa a apărut şi casa cu cinci etaje, în stil rusesc. Acolo, ianukovici se odihnea şi îşi primea oaspeţii. Dar nu oricare dintre oaspeţii pe care îi primea la Kiev aveau acces la reşedinţa lui secretă, ci numai o mână de „cunoscători” – membri ai familiei sale şi prietenii lui cei mai apropiaţi.
Chiar şi aceştia aveau limite, impuse de fostul dictator de la Kiev. Obsedat de securitate, Ianukovici îi obliga pe oaspeţii săi să lase telefoanele mobile la intrare şi să le ia numai după ce părăsesc reşedinţa, după o şedere mai scurtă sau mai îndelungată.
Un monument de tiranie
Cât priveşte obiectele din fosta reşedinţă secretă a lui Ianukovici, acestea sunt, de asemenea, de un lux opulent, dar unele sunt îndoielnice priovind bunul gust, aducând a kitch, după pererea unora dintre cei care le-au văzut. Dar, oricum ar fi, toate acestea dezvăluie mai degrabă mintea bolnavă a unui tiran, setos de înavuţire şi fără scrupule, apropiat de modelul dictatorilor din Africa sau din monarhiile arabe, mai ales în ceea ce priveşte opulenţa.
„Acesta este monumentul unui tiran, pe care vrem să-l arătăm oamenilor”, a declarat Eduard Leonov, un deputat din Partidul naţionalist de extremă-dreaptă, Svoboda.
La reşedinţă se mai regăsesc statui greco-romane, cum ar fi o zeiţă care îşi acoperă „modestia” cu părul său lung sau doi îndrăgostiţi înlănţuiţi, care decorează pajiştile. De asemenea, podurile peste rîurile artificiale au tot felul de ornamente.
În vila lui Ianukovici, în afară de „celebrul” vas de toaletă îmbrăcat în aur, după cum s-a spus, s-au mai găsit un portret al lui Ianukovici, din aur masiv, precum şi o pâine din aur.
„Nu ne-am fi aşteptat la aşa ceva. Este, într-adevăr, mai mult decât credeam, iar toate acestea au fost făcute pe banii noştri, ai oamenilor de rând. Este mult prea mult pentru un om. Este foarte tulburător când vezi aşa ceva”, a spus unul dintre vizitatorii care au păşit pentru prima oară, pe domeniul secret al lui Ianukovici, când porţile acestuia s-au deschis pentru prima oară publicului.