Mai ceva ca la Vatican: Cum spionează un agent al serviciilor secrete belaruse cu Biserica Catolică

Această declaraţie de senzaţie a fost făcută de Aleksandr Lukaşenko în treacăt, atunci când liderul belarus le împărtăşea jurnaliştilor părerea sa despre „cazul Snowden”. Acesta din urmă este, în opinia lui Lukaşenko, tot un „trădător”, notează, luni, cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta, citat de Agerpres.

„L-am reţinut demult pe unul dintre trădători, care lucra în cadrul serviciilor speciale şi care era legat, prin intermediul Bisericii Catolice, de state străine„, a anunţat Lukaşenko. Potrivit liderului belarus, cel reţinut „nu doar oferea informaţii, ci din cauza lui au şi avut de suferit oameni care lucrează peste hotare”.

În opinia analiştilor şi experţilor, informaţia privind „reţinerea trădătorului” nu a fost dată întâmplător publicităţii. Explicaţia cea mai simplă şi evidentă, pe care cetăţeni belaruşi o invocă chiar şi pe forumuri pe internet, este aceea că apariţia unui nou scandal de spionaj se doreşte o dovadă a faptului că „în jur sunt duşmani”. Tocmai prin căutarea acestor duşmani s-ar putea justifica orice înăsprire a represaliilor, extindere a împuternicirilor serviciilor secrete sau probleme politice interne.

Cazul spionului Andrei Gaidukov

Alte articole

Lucian Romaşcanu, despre scandalul „Simion spion rus”: „Dacă serviciile aveau informaţii în acest sens, lucrurile se mişcau. PNL şi USR îi fac campanie gratuită”

Marcel Ciolacu: „Simion nu este spion și nu a avut întâlniri cu agenți ruși de spionaj”

În memoria societăţii belaruse mai sunt încă vii amănuntele cazului „spionului” Andrei Gaidukov. Tânărul operator al unei rafinării de petrol a fost acuzat iniţial de colaborare cu servicii de securitate străine, apoi a primit un an şi jumătate detenţie pentru că scria scrisori către CIA, la care îi răspundea KGB-ul. Informaţiile sărace pe marginea acestui dosar nu i-au convins pe analiştii locali de faptul că afacerea nu era o înscenare. Experţii sunt tentaţi să creadă că acesta a fost încă un gest de intimidare a tineretului activ, „ca să nu mai ceară granturi din Occident”.

O altă explicaţie este aceea că, spre deosebire de preşedinţii mai multor ţări ortodoxe, Lukaşenko nu a fost zilele acestea la Kiev, unde au loc festivităţi ce marchează 1025 de ani de la Creştinarea Rusiei. Participarea lui ar fi fost logică, deoarece majoritatea belaruşilor sunt creştini ortodocşi. Jurnaliştii presupun că „Lukaşenko nu a fost invitat” sau „lui i-au rămas amintiri neplăcute legate de acţiunile prilejuite de 25 de ani de la tragedia din Cernobîl”, când preşedintele belarus a fost invitat separat de ceilalţi oaspeţi.

Biserici confortabile

Este posibil ca declaraţiile vehemente ale lui Lukaşenko pe temă religioasă să se explice prin aspiraţia sa de a fi în continuare „generator de ştiri”, cu atât mai mult cu cât „spionul catolic” nu este singurul lucru prin care Lukaşenko a uimit atunci când le-a vorbit vineri jurnaliştilor. „Slujbele, rugăciunile sunt foarte lungi. Sunt împotrivă ca oamenii să stea câte două-trei ore în picioare în biserică, fără să aibă unde să se aşeze”, a declarat Lukaşenko, subliniind că „bisericile trebuie să fie confortabile, ele sunt pentru suflet, nu trebuie să apese omul”.

Mai adânc în cauzele apariţiei „spionului catolic’ privesc politicienii. „Sunt convins că regimul belarus nu doar poate, ci îl va şi folosi pe „spionul catolic” pentru a şantaja Vaticanul, cerându-i să facă lobby pentru Lukaşenko în Occident. Lukaşenko a declarat nu o dată că vede în Biserica Catolică din republică unul dintre instrumentele influenţei sale în Occident”, subliniază fostul candidat la preşedinţia republicii, Vitali Rimaşevski.

Pentru a înţelege substratul noului scandal de spionaj cu iz catolic, Nezavisimaia Gazeta aminteşte de asemenea de complicata istorie a relaţiilor dintre actuala putere a ţării şi catolicii locali. În ultimii ani, puterea şi-a impus controlul asupra vieţii lor sociale, anihilând practic activitatea incomodei Uniuni a polonezilor, prin intermediul numirii în fruntea acesteia a unor oameni ai săi.

Noul scandal de spionaj abia capătă amploare. Biserica Catolică nu a făcut deocamdată niciun comentariu, însă, potrivit unor surse de informaţie apropiate acesteia, ea intenţionează să facă acest lucru.

Cotidianul belarus „Naşa niva” a dezvăluit chiar, citând informaţii ale unor feţe bisericeşti, numele posibilului „trădător”. Potrivit publicaţiei, preotul catolic Vladislav Lazar se află deja de o lună în închisoare. Preoţii catolici belaruşi sunt de părere că povestea cu spionul ar putea fi o răzbunare pentru atenţia pe care Biserica Catolică o manifestă faţă de „deţinuţii conştiinţei” din Belarus.