De la Cotroceni plecau cândva trenuri spre Roşiori, Giurgiu sau Videle. Apoi, gara a fost folosită exclusiv pentru transportul de marfă. Trenuri mai trec doar de două ori pe an, dar nicidecum cu călători, ci cu păcura. Şinele sunt strâmbe, ruginite şi acoperite de buruieni, iar peisajul vorbeşte despre un loc care a fost dat uitării.
Locatarii din gară au reuşit să o îmbunătăţească pe alocuri, creându-şi condiţii cât mai bune de trai. Familiile chiriaşe par a fi mulţumite de condiţiile oferite de CFR, iar chiria este pe măsura salariilor.
„Eu lucrez în Basarab. Aici mi-au dat locuinţă de serviciu. A fost gară de călători, dar pe timpul lui Ceauşescu. Biroul de mişcare, unde era impegatul, l-a luat şeful de gară. Toţi lucrăm în gări separate. Eu aveam nevoie de o casă, de o cameră unde să stau. Pentru că gara era liberă, ne-am cazat aici unde plătim chirie. Plătim 136 de lei. Am contract de închiriere. Din doi în doi ani se împrospătează. Noi ne-am băgat lumină”, a spus unul dintre locatari.
Peisajul este completat de rromii care şi-au improvizat câteva barăci în vecinătatea gării.