Puţini sunt cei care ştiu că Maia Morgenstern, o personalitate puternică, cu un drum clar şi drept în carieră, a avut o copilărie şi o adolescenţă tulburate de situaţia sa materiala care nu a fost tocmai fericită.
„Părinţii mei nu m-au crescut pe lună. M-au învăţat să privesc realitatea şi să o înfrunt, aşa cum e. Să-mi ofer o alternativă la tot ceea ce n-am, la tot ce mă amăreşte, la tot ce mă privează de un anumit lucru sau de altul. Să văd ce pot sa pun în loc. Nu sunt de piatră şi înţeleg că nu sunt chiar cel mai nefericit copil, adolescent s.a.m.d. Le-am trăit pe toate din plin. Dorinţa de a avea o îngheţată sau o bicicleta am cunoscut-o tot timpul. Nodul amar şi frustrarea au fost în viaţa mea. Am cunoscut foamea, la modul cel mai real. Până la urmă nimic nu poate să ţină loc nici la foame, frig sau disperare”, a afirmat Maia Morgenstern.
„Dar numai lipsa de perspectivă mi-ar fi venit de hac. Ca sănătate sufletească a mea, ca tinereţe a spiritului, întotdeauna a fost perspectiva. Îmi spunea odată tata când am zis că mă plictisesc. «Te plictiseşti?, Ia uită-te la biblioteca asta. După ce citeşti toate cărţile, să spui că te plictiseşti». «Da, dar nu le înţeleg, sunt prea grele pentru mine». «Iată că sunt şi altele, pentru vârsta ta. Le citim împreună». Aşadar, mi se oferea o alternativă. Nu mi se spunea: «Nu, nu e adevărat!». Ba da. Acesta e adevărul şi nu e prea plăcut”, a mai povestit celebra actriţă pentru Revista VIP.