Astfel, copiii cu vârsta cuprinsă între 3 si 11 ani reprezintă 40,63%, din care 56,71% sunt de sex feminin, iar cei cu vârsta între 11 și 16 ani dețin un procentaj de 13,21%, din care 60,63% sunt de sex feminin. Această tendință derivă din faptul că educația ortodontică nu este la cote foarte inalte, percepția generală fiind aceea că problemele ortodontice pot fi rezolvate numai în perioada în care au erupt toţi dinţii permanenţi, ceea ce este fals.
Perioada de creștere reprezintă faza în care copilul poate fi tratat din punct de vedere ortopedic, adică se poate lucra pe creștere atunci când există un decalaj de creștere la nivelul oaselor feței. Așadar, nu se merge pe corecție dentară, ci pe poziția oaselor unul faţă de celalalt şi faţă de craniu, cât şi crearea de spaţiu necesar erupţiei dinţilor permanenţi.
În cazul fetelor, creșterea rapidă de adolescenţă se termină mai repede, undeva în jurul vârstei de 13 și 15 ani, în timp ce la băieți creșterea se definitivează între 14 și 16 ani. Este importantă perioada ortopedică, deoarece trecând prin această fază se poate scurta sau evita faza de corecţie dentară cu brackeţi, întrucât se face loc dinților permanenți, pentru ca aceștia să crească aproape perfect, stabilitatea pe termen lung fiind una mult mai bună.
Vârsta ideală pentru primul control corect la medicul ortodont este între 5 și 6 ani. Problema frecventă cu care se confruntă copiii între 3 si 11 ani este lipsa de spațiu, întrucât dinții permanenți nu au loc, fiind mai mari decât cei de lapte, aceştia vor ieși fie în față, fie în spatele spațiului, fie strâmbi. Acest lucru poate fi cauzat de respirația incorectă, creșterea insuficientă a maxilarelor, prezența polipilor, a amigdalelor hipertrofice, a obiceiurilor de sugere de deget și de introducere a diverselor obiecte în gură, deformând oasele. O altă cauză poate fi genetica. 40-50% dintre cazurile de lipsă de spațiu sunt ereditare, restul fiind dobândite dintr-o nefuncționare corectă a sistemului respirator, de deglutiție şi a obiceiurilor vicioase.
Apariția dinților permanenți face ca vizita la ortodont să se facă de către copiii între 12 și 16 ani. Părinții consideră că atunci când au crescut toți dinții copilului, se poate apela la medicul ortodont, ceea ce este total eronat. Din păcate, sunt multe cazuri în care nu toți dinții pot fi păstrați și se apelează la extracții, dar sunt și cazuri mai puțin grave, când doar în această perioadă se pot corecta problemele ortodontice, întrucât în perioada de creștere nu este necesară intervenţia ortopedică, însă acest lucru trebuie evaluat de către medicul ortodont.
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 1211 subiecți.