Părintele Pimen de la Muntele Athos și-a pierdut mama devreme, chiar în ziua de Paște. Duhovnicul este ascultat cu sfințenie de mulți români. Sfaturile sale îi ajută pe credincioși să treacă peste momentele grele și să trăiască o viață cât mai curată.
Părintele transmite mai departe iubirea față de Dumnezeu, pe care nu s-a supărat nici în momentul în care mama lui a murit, chiar dacă femeia avea doar 57 de ani.
Duhovnicul se afla deja la Muntele Athos când s-a întâmplat, iar toată perioada dinaintea zilei fatidice a fost una plină de emoție. Până în ultima clipă, femeia s-a gândit la cei 9 copii ai ei.
Tatăl părintelui a fost alături de soția lui până în ultimul moment. Părintele Pimen își amintește că aceștia s-au iubit și respectat mereu, chiar dacă niciodată el și frații lui n-au văzut gesturi de afecțiune.
„Mama plecat la 57 de ani. Eram deja în Athos. Când a plecat, cam vreo săptămână n-a mai mâncat și s-a rugat tot timpul. Citea la Psaltire. Cumva, pentru noi, copiii, câte o psaltire permanent, până să plece.
Îmi povestea fratele meu mai mare cum a decurs. Stătea tata lângă ea tot timpul și ea era în situația în care era, gata de plecare. Și zice, la un moment dat, cum o ținea tata de mână o întreabă: ‘Și câți avem ani de când suntem căsătoriți? Dar în atâția ani, ți-am dat vreodată vreo palmă?’.
Și ea zice, ‘Niciodată. Dar eu ți-am vorbit vreodată urât?’. ‘Niciodată!’. Cum au trecut ani întregi, nouă copii. Ei nu s-au certat niciodată, doar să ia partea la un copil. Eu n-am văzut niciodată vreun gest de la tata față de mama. Doar o singură dată, era tata într-o dispoziție bună și a strâns-o în brațe. Și atâta a șoptit, i-am auzit că eram aproape, ‘Stai cuminte, că ne văd copiii’. Deci niciun gest care părea de necuviință. Deci, nu exista, era atâta respect”, a povestit părintele Pimen de la Muntele Athos în podcastul lui Cătălin Măruță.
Citește și: Motivul pentru care nu au voie femeile în Athos. Părintele Pimen Vlad. ”De atunci s-a dat ordin împărătesc”
Mama părintelui l-a ținut de mână pe soțul ei până în ultima clipă de viață. Tatăl duhovnicului nu a putut accepta niciodată faptul că și-a pierdut jumătatea mult prea devreme.
„Când a fost să plece ea, era în ziua de Paște. Tata s-a dus la biserică atunci. Și a doua zi a vrut să se ducă, mama l-a ținut de mână și i-a zis, ‘Nu pleca, că am să plec eu’. Și a plecat ținând-o de mână.
Și atâta a plâns tata. Și după ani încoace, de câte ori venea vorba de mama, tata plângea. La fiecare hotărâre, el o întreba întotdeauna pe mama. Știa că ea e foarte calculată. Întotdeauna ținea cont de părerea ei”, a adăugat părintele Pimen de la Muntele Athos.