„Mama, te văd”. Povestea CUTREMURĂTOARE a unui BĂIEŢEL CONDAMNAT să trăiască în umbre şi lumini

Valentin Cristea a venit pe lume în urmă cu trei ani şi două luni într-o maternitate din Râmnicu Sărat. S-a născut firav şi plăpând pentru că mămica lui a suferit o hemoragie. S-a născut prematur la şapte luni prin cezariană, a stat cinci săptămâni într-un incubator în Maternitatea din Buzău unde s-a luptat pentru viaţa lui. A simţit căldura părinţilor încă de la prima atingere pentru că era iubit din tot sufletul. Venise târziu în familie, el fiind al doilea copil după o fată de 16 ani. După cinci săptămâni, colivia din sticlă se înlocuia cu un pătuţ călduros cu jucării şi culori.

Medicii erau liniştiţi în privinţa lui şi au dat bilet de externare prin care părinţii primeau cea mai bună veste: era perfect sănătos. Toată familia era fericită pentru că ce fusese mai greu trecuse cu bine, însă lucrurile stăteau cu totul şi cu totul altfel.

Nenorocirea s-a abătut asupra părinţilor şase luni mai târziu când pe ochişorii micuţului a apărut o pată. Atunci, au aflat cu stupoare că băieţelul lor nu vede şi nu a văzut lumina zilei, că are retina dezlipită. A fost diagnosticat cu retinopatie de prematuritate grad V. Medicii de la Spitalul de la Oftalmologie Bucureşti le-au spus că şansele de reuşită în cazul unei intervenţii chirurgicale sunt mai puţin decât reduse. Părinţii au făcut eforturi supraomenesti pentru copilul lor. Erau disperaţi şi pentru nimic în lume nu au vrut să accepte condamnarea copilului.

„După naştere am întrebat dacă băiatul este bine şi ne-au spus că da. Pe biletul de ieşire scria că văzul si auzul sunt perfect normale. Nu am avut nicio bănuială. Când am aflat că nu vede şi că şansele pentru a vedea lumina zilei sunt aproape inexistente am simţit cum cerul cade pe mine”, spune tatăl băiatului.

Au bătut din uşă în uşă pentru a cere dreptul la o viaţă normală pentru copilul lor. Strigătele lor de neputinţă nu erau auzite. Simţeau că totul se năruie pentru ei. Băieţelul lor nu avea niciodată să le vadă iubirea din ochi, nu avea să vadă culorile toamnei sau jucăriile din camera lui. Au apelat la Organizaţia Salvaţi Copiii România unde au primit îndrumare pentru a avea semnăturile necesare pentru o deplasare în străinătate.

Au aflat că în America, băiatul poate fi salvat. Înainte de a ajunge peste ocean, aveau nevoie să meargă în Italia la un control pentru că doctorul din America era originar din Italia. Au făcut control, au reuşit să strângă şi bani pentru a pleca în America la operaţie şi în mai 2013, copilul a fost operat. 

Întervenţia a decurs bine şi băieţelul a început să zărească puţin cu ochiul drept. Procesul de vindecare este lung şi anevoios, dar există speranţe. Acum băieţelul trebuie să ajungă din nou în Italia la un control şi pentru asta este nevoie de o mie de euro. Pentru mulţi oameni nu înseamnă nimic, însă pentru părinţii copilului înseamnă o avere.

„Aş da orice să pot să-i salvez ochişorii. Când ne ia braţe pune mânuţele pe faţa noastră pentru a ne recunoaşte, ţi se rupe inima. Într-o zi mi-a zis: Mama, te văd! Nu pot găsi cuvintele potrivite pentru a descrie ce a fost în sufletul meu în acel moment. Vede în umbre şi lumini, trăieşte în umbre şi lumini. Ne dorim să se facă bine, ne dorim să nu mai depindă de noi că noi nu o să trăim veşnic. Visez ca în viitor să se poată descurca singur, să meargă la şcoală, să înveţe o meserie”, spune tatăl lui Valentin.

Au nevoie de ajutor pentru a-i oferi copilului o viaţă normală.

Cei care vor să întindă o mână de ajutor pot face donaţii în conturile de mai jos:

• Titular: Cristea Florica Nicoleta

Cod IBAN: RO03RNCB0097063497800002

COD IBAN: RO73RNCB0097063497800003

Sucursala: BUZAU RIMNICU SARAT

sau

• Titular: Cristea Florica Nicoleta

Cont la Banca Transilvania

RON: RO07BTRLRONCRT 0202303701

USD: RO58BTRLUSDCRT 0202303701

Sucursala: BUZAU RIMNICU SARAT