Azi, mămăliga se mănâncă alături de mâncăruri gustoase precum peşte, sărmăluţe sau tocăniţe, iar reţetele de mămăliguţă au cunoscut îmbunătăţiri. Gospodinele au reuşit să-i îmbunătăţească atât gustul, cât şi textura.
Jamila are reţeta mămăligii perfecte. Iată cum prepară celebra bloggeriţă mămăliga cremoasă.
Apa se pune într-o cratiţă, iar pentru un plus de gust se adaugă o lingură de bază pentru mâncăruri. Se amestecă foarte bine cu un tel cât să se dizolve. Când apa este aproape să ajungă la punctul de fierbere, se adaugă mălaiul în ploaie, amestecând cu telul. Se amestecă continuu până când începe să se îngroaşe.
Când s-a îngroşat şi a început să fiarbă, ne oprim din amestecat şi o lăsăm în continuare pe foc pentru aproximativ 10 minute cât să fie bine fiartă. Când este gata, mămăliga va începe să se desfacă de pe pereţii cratiţei. Se opreşte focul, se adaugă untul, apoi brânza telemea sfărâmată şi se amestecă foarte bine astfel încât brânza să se topească şi să nu se mai vadă deloc în mămăligă.
Ideea e să încorporăm brânza atât de bine încât să pară o mămăligă simplă. După ce am încorporat brânza, se adaugă şi smântâna şi se încorporează şi aceasta.
Mămăliga cremoasă poate fi servită cu cârnăciori, ouă prăjite şi brânză telemea.
În forma cunoscută acum, mămăliga a apărut la români la jumătatea secolului al XVII-lea, când porumbul a început să fie cultuvat în Ţările Române, înlocuind materia primă a mămăligii preparate până atunci din mei.
Porumbul a ajuns în Europa abia în secolul al XVI-lea, fiind importat de pe continentul american şi a intrat în componenţa mămăligii înlocuind meiul, hrişca, năutul, grâul, castanele etc, scrie adevarul.ro
Mălaiul, adică făina de porumb, este denumirea populară veche a meiului şi prin extensie a făinii din mei.
Totodată, există o legendă care circulă în zona Vasluiului potrivit căreia mămăliga vine de la „Mama Ilinca”, femeia care a încercat prima dată să înlocuiască meiul pe care îl folosea la terci.