Mănăstirea Curtea de Argeş. Locul unde sunt îngropaţi regii României

Mănăstirea Curtea de Argeș, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Țara Românească, ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab (1512 — 1517), a fost construită pe locul vechii mitropolii (1359), potrivit unui documentar realizat de Agerpres.

În pronaosul bisericii, se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab și Doamna Despina (m. 1554), soția lui Neagoe Basarab, Doamna Stana (m. 1531), fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei. Tot aici se află și piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați (m. 1529), soțul Doamnei Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, cel care, spun cronicile, în anul 1526 a pus de s-a zugrăvit biserica Mănăstirii Curtea de Argeș. 

Tot aici, se găsesc, pe de o parte, mormintele Regelui Carol I (1881-1914) și al Reginei Elisabeta (1881-1916), între care se află o cutiuță pirogravată, cu osemintele micuței prințese Maria (1870-1874), iar de cealaltă parte se află mormintele Regelui Ferdinand (1914-1927) și al Reginei Maria (1914-1927).

Citeşte şi: REGINA ANA a murit la 92 de ani. Majestatea Sa va fi înmormântată la Curtea de Argeş

În testamentul scris și iscălit cu propria sa mână la 14/25 februarie 1899, Carol I își exprima dorința ca trupul său să fie îngropat ”lângă biserica Curții de Argeș, reclădită de mine, și care poate deveni mormântul dinastiei române, însă, când capitala Regatului va cere ca cenușile mele să rămână în mijlocul iubiților mei bucureșteni, atunci înmormântarea la Curtea de Argeș va fi provizorie, până ce se va clădi un mausoleu pe o înălțime împrejurul orașului, unde se poate deschide un bulevard (mă gândesc la înălțimea înainte de biserica Cărămidari, unde se găsește astăzi un pavilion al Institutului Geografic Militar)” (Carol I, Ioan Scurtu).

Alte articole

Paradoxul încoronării de la Alba Iulia. Motivul pentru care Regele Ferdinand I a fost încoronat în curtea catedralei, sub un baldachin, deși lăcașul de cult fusese construit special pentru această ceremonie

Mircea Geoană, ironizat după gafa comisă în direct la Pro TV. „Sănătate, Majestate!”

Născut la Sigmaringen (sudul Germaniei), la 8/20 aprilie 1839, Carol de Hohenzollern a devenit domnitor al României, după plebiscitul național din 2/14-8/20 aprilie 1866, soldat cu un rezultat pozitiv — 635.969 „pentru” și doar 244 ”contra”. S-a căsătorit cu principesa Elisabeta de Wied (n. 17/29 decembrie 1843), în ziua de 3/15 noiembrie 1869. 

La 10 mai 1866, principele Carol I intra în București, depunând jurământul, fiind primit de o mulțime entuziastă. La 10/22 mai 1877 au avut loc, la București, o serie de festivități prilejuite de proclamarea Independenței României. La 10/22 mai 1881, când s-au împlinit 15 ani de la urcarea pe tronul statului român, au avut loc festivități prilejuite de proclamarea Regatului și încoronarea domnitorului Carol I ca rege al României.

Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese a României în plan economic, social, administrativ, politic, cultural. România și-a cucerit Independența de stat, a devenit monarhie constituțională și s-au pus bazele consolidării statului român modern.

Odată cu urcarea pe tronul României a regelui Carol I (1839-1914), orașul Curtea de Argeș, fosta capitală a Țării Românești, a reintrat în atenția istoriei.

Avariată de incendii, cutremure și prădată de mai multe ori, biserica a fost supusă de-a lungul timpului mai multor lucrări de restaurare. Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost restaurată de Matei Basarab (1632-1654), care a reclădit și turnul clopotniței de la intrare. Lucrări de reparații a făcut și Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești (1678—1688), în 1682. 

Citeşte şi: Povestea de dragoste dintre regina Ana şi regele Mihai. Cum s-au cunoscut cei doi VIDEO

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost refăcută în forma de astăzi, între 1875-1886, la inițiativa regelui Carol I, după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy. Această refacere, absolut necesară, a avut însă parte și de critici, mai ales datorită faptului că a modificat ansamblul mănăstirii, prin înlăturarea zidului fortificat de la exterior și prin demolarea marii clopotnițe ridicată de Matei Basarab. Pictura a fost refăcută de fratele arhitectului și terminată în 1885. Fragmente din pictura originală pot fi văzute în palatul episcopal din incinta mănăstirii și la Muzeul Național de Artă din București. Mănăstirea a fost resfințită la 12 octombrie 1886.

Regele Carol I a construit parcul Mănăstirii Argeșului și palatul episcopal (1886-1890) care era folosit ca reședință regală de vară. Construită în stil german, clădirea este simetric dispusă în raport cu axa Catedralei, având în centru paraclisul, cu turnul-clopotniță. Paraclisul (ridicat cu un an înainte de palatul regal) adăpostește moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia.

În sala de recepții a fostei reședințe regale s-au ținut ședințe importante ale Consiliului de Coroană, iar apartamentele regale de la etaj i-au găzduit pe regii României. Regina Elisabeta a locuit aici doi ani, iar după ce s-a îmbolnăvit, pentru ea a fost montat un lift, unul dintre primele din țară. Printre obiectele cu însemnătate istorică, se află și o Sfântă Scriptură scrisă cu litere de aur și pictată de regina Elisabeta, alături de câteva icoane lucrate în mozaic.

După moartea regelui Carol I, regina Elisabeta s-a retras la mănăstirea de la Curtea de Argeș, unde a încetat din viață la 18 februarie 1916, în urma unei duble pneumonii. Aici a și fost înmormântată.

La 1 martie 1889, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 aug. 1865) a fost proclamat, prin Decret, Principe al României, cu titlul de Alteță Regală. S-a căsătorit, la 10 ianuarie 1893, cu Principesa Maria a Marii Britanii și Irlandei de Nord. La 28 septembrie/11 octombrie 1914, Ferdinand I a devenit Rege al României. 

Citeşte şi: Regina Ana, în primul interviu acordat presei din România: „Sunt o femeie normală. Eu l-am dus pe rege prima oară la cinema” VIDEO

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a fost încoronat Rege al tuturor românilor. În timpul Primului Război Mondial, Regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, chiar dacă a fost nevoit să lupte împotriva țării sale natale, Germania, implicându-se chiar și în operațiunile militare. În timpul domniei sale, s-a înfăptuit reforma agrară, pentru care a fost numit ”Rege al țăranilor”. Totodată, regele Ferdinand I a promulgat Constituția din 1923, fiind adoptat votul universal.

Ferdinand I a murit la 20 iulie 1927, la Sinaia. La 23 iulie, Ferdinand I a fost înmormântat la Catedrala Episcopală din Curtea de Argeș, cu ”o pompă vană și rece”, după cum avea să mărturisească Nicolae Iorga. Pe lespedea de marmură albă au fost gravate cuvintele: ”Aici odihnește robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Regele României, născut la 24 august 1865 la Sigmaringen, răposat la 20 iulie 1927 la Castelul Pelișor. Luând cârma țării la 11 octombrie 1914, a tras abia la 15 august 1916 pentru dezrobirea românilor de peste vechile hotare înfăptuind întregirea neamului și încoronându-se la 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia ca primul rege al tuturor românilor”.

Personalitate cu impact în mediul politic, social și cultural al societății românești, regina Maria nu a pregetat să se folosească de propria-i carismă în vederea slujirii intereselor naționale ale poporului său. A susținut de la început alianța României cu țările Antantei în vederea unirii provinciilor românești aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și a fost supranumită ”mama răniților” și ”regina-soldat”, pentru atitudinea ei curajoasă din timpul Primului Război Mondial, când a lucrat direct pe front în spitale de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de caritate. După încoronarea de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, alături de regele Ferdinand ca suverani ai României Mari, Regina Maria a efectuat vizite oficiale în Europa de Vest. Călătoria în Statele Unite ale Americii în 1926, a fost considerată un succes extraordinar.

Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, în castelul Pelișor. Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima i-a fost depusă în ctitoria sa „Stella Maris” de la Balcic. A trebuit, însă, să fie luată de la Balcic, odată cu cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în 1940 și depusă în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. În 2015, la inițiativa Regelui Mihai, Casa Regală și Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul inimii Reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelișor. 

Separat, într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii, se găsește sicriul cu rămășițele pământești ale Regelui Carol al II-lea (1930-1940), aduse în 2003 de la Lisabona, Portugalia, unde acesta a fost înhumat în 1953. 

Carol al II-lea a fost una din cele mai controversate personalități ale istoriei noastre contemporane. După trei renunțări la calitatea de prinț moștenitor, Carol al II-lea a revenit în țară, forțând mâna Parlamentului, care l-a proclamat rege la 8 iunie 1930. La 10 februarie 1938, printr-o lovitură de stat, regele Carol al II-lea a dizolvat Parlamentul, instaurând dictatura personală. La 20 februarie 1938, a fost publicată noua Constituție redactată de Istrate Micescu, prin care suveranul devenea ”capul statului”. Pierderile teritoriale din vara și toamna anului 1940 îl compromit însă pe Carol al II-lea ca om politic și șef al statului român, silindu-l să abdice în favoarea fiului său Mihai, care a fost rege al României între anii 1927-1930 (Regență) și între 1940-1947.