Mâncarea mesopotamienilor, un mister și astăzi. Cu ce se ospătau oamenii din Babilonia și de ce era tocănița din carne de miel preferata tuturor

Pentru cei ce nu știu, îm Babilonia antică, supele și tocănițele domneau suprem. Istoricii alimentari folosesc acum testele de gust pentru a le recupera aromele uitate.

Te-ar putea interesa și Alimentul pe care trebuie să-l mănânci cu o oră înainte de culcare. Ajută creierul și te face să adormi mai repede

Desigur, nimeni nu știe cu exactitate de unde provin; pentru o lungă perioadă de timp, nimeni nu a înțeles cu adevărat ce spuneau.

Cercetătorii de la Universitatea Yale credeau că micile plăcuțe de lut acoperite cu o scriere cuneiformă densă, în formă de cuțit, conțineau medicamente.

Descoperite în timpul unei săpături arheologice în Orientul Mijlociu, acestea se aflau probabil în colecția babiloniană a Universității Yale încă din 1911.

Chiar și așa, abia la începutul anilor 1980, savantul francez Jean Bottéro și-a dat seama în cele din urmă ce spuneau aceste tăblițe. În felul lor discret, timp de aproape 4 000 de ani, acestea au vorbit despre cină.

Cele patru tăblițe, cele mai mari de mărimea unui săpun mare, iar cea mai mică, cu peste o mie de ani mai tânără, o simplă mână rotundă de lut, sunt inscripționate cu ingredientele nu ale medicamentelor, ci ale mâncărurilor.

Datate cu cel puțin 1730 î.Hr., cele trei tăblițe mai mari conțin în cea mai mare parte descrieri de tocănițe; cea mai mică, dintr-o perioadă ulterioară, vorbește despre un bulion.

În Mesopotamia antică, oamenii scriau rar despre prepararea mâncării, a declarat Agnete Lassen, curatorul adjunct al colecției.

„Din sute de mii de documente cuneiforme, acestea sunt singurele rețete alimentare care există”, a spus ea. „Nu avem o explicație”.

Desigur, în multe texte cuneiforme, atunci când scribii antici puneau stiloul pe lut și scriau povești și relatări care menționau alimente, ei foloseau cuvinte care sunt uneori misterioase pentru cercetătorii moderni.

Apar ingrediente a căror identitate este încă necunoscută, a declarat Gojko Barjamovic, asiriolog la Universitatea Harvard.

Ce este hurrium?

Ai auzit vreodată de hurrium? Numai citind lista condimentelor necunoscute dintr-o lucrare a lui Barjamovic, Lassen și a colaboratorilor lor, se evocă o grădină pierdută, situată între râurile Tigru și Eufrat: Kurullu, kuruš, nīnu. Silaru, zanzar, zibibianu.

Tabletele culinare de la Yale, așa cum sunt cunoscute cele patru plăci de lut, au aceeași premisă curioasă ca multe rețete, antice sau moderne: scriitorul se așteaptă ca cititorul să știe deja ce urmărește, conform B1.ro.

Instrucțiunile sunt laconice, decupate. La fel ca în cazul multor rețete vechi, din toate epocile relației omului cu bucătăria, cantitățile nu sunt specificate.

Având în vedere că toate acestea se află între noi și experiența unei cine în Babilon cu mult, mult timp în urmă, poate fi dificil ca cineva să își imagineze clar cum era mâncarea.

Însă acum câțiva ani, Barjamovic, Lassen și colegii lor, inclusiv istoricul irakian al gastronomiei Nawal Nasrallah, au făcut câțiva pași în această direcție.

Acețtia au actualizat traducerile rețetelor realizate de Bottéro, folosind noi înțelesuri ale unor cuvinte. Au efectuat experimente atente, modificând ingredientele unul câte unul.

Au reușit să elimine un potențial ingredient în virtutea faptului că acesta făcea ca preparatul rezultat să fie insuportabil de amar, până la punctul în care niciunul dintre celelalte condimente atent încorporate nu mai era detectabil.

Chiar dacă este posibil ca acesta să fi fost efectul dorit, nu pare probabil.

Chiar și așa, este izbitor faptul că tocănițele și ciorbele reprezintă integralitatea rețetelor, a remarcat Nasrallah, autorul cărții de bucate Delights from the Garden of Eden. Tocănița – carne și legume într-un bulion – este un element de bază al mâncării irakiene moderne.

Pe lângă cele precizate anterior, era o caracteristică majoră a mâncării în Irakul medieval, descrisă într-o carte de bucate din secolul al X-lea pe care Nasrallah a tradus-o.

Iar atunci când grupul de cercetare a gătit traducerile actualizate și testate a patru dintre rețetele tabletelor culinare, a obținut ceva care trebuie să fie cel puțin o reminiscență a acelei tradiții vechi.

Iată cum se face una dintre tocănițe. Pentru tocănița de miel cunoscută sub numele de tu’hu, mai întâi se pregătește apa. Apoi se rumenește carnea de picior în grăsime.

Te-ar putea și Când se mănâncă, de fapt, desertul. Greşeala pe care o fac toţi românii

Se adaugă sare, bere, ceapă, rucola, coriandru, hașma persană, chimen, sfeclă, apă. Praz și usturoi pisate și mai mult coriandru, pentru un gust iute. Apoi se adaugă kurrat, un praz egiptean și asta este tot!

Tocănița de carne de miel era preferată tuturor pentru că mielul era mereu fraged și gustos, spre deosebire de alte animale. Înainte, mielul era considerat ca fiind cea mai curată carne dintre toate.