Mara Bănică este acum o mamă responsabilă, o jurnalistă cu o carieră impresionantă, dar şi o vedetă respectată în România. Recent, Mara a rememorat momentele dificile pe care le-a trăit în perioada în care a fost corespondent de război. Ea a fost prezentă pe trei fronturi, Irak, Afganistan şi Kosovo. Fiecare dintre acestea a avut doza de risc specifică profesiei de corespondent de război, iar Mara a recunoscut că nu ar mai face aşa ceva.
„Nu am realizat chestia asta, nici nu aveam timp să-mi setez prioritățile acolo. Am stat o lună jumătate la Bagdad și nu știam ce urmează să fac în următoarea oră, nu aveam timp să mă gândesc că mă împușcă. La Kosovo exista pericolul de mine antipersonal și țin minte că aveam un operator care s-a dus pe niște câmpuri, să ia niște cadre frumoase. Atunci m-am panicat foarte tare. Mai mult am avut probleme cu operatorii pentru că, în România, nu se face instruirea de bază. Eu am făcut 3 luni cursuri la NATO. Trebuie să ști când și cum să te oprești. În România asta e mentalitatea, că mă duc într-o bază militară și sunt corespondent de război. Dar ești corespondent când te duci pe barba ta. Mă uit și acum pe filmări și văd cum sarea glonțul la 2 metri și am senzația că imaginile sunt ireale, de film. Acum nu aș mai face lucrul asta, am copii și ei fac diferența.”, a spus Mara Bănică, pentru Fanatik.
Odată depăşită această perioadă, Mara Bănică a avut diferite emisiuni TV, de unele dintre ele nefiind convinsă, nici acum, că au reprezentat alegerile corecte. Ea a explicat că a avut mereu curaj, pe care l-a moştenit de la tatăl ei.
„Asumată sunt, unele lucruri mi le-am asumat a la long dar, în final, tot mi le-am asumat. Din ultimii 12 ani mi-i reproșez pe ultimii 4, am și eu niște limite. Nu există să vii la televizor și să nu spui nimic. M-am băgat în multe tâmpenii care nu mă priveau, dar a fost modalitatea mea de a răzbate și de a fi, acum, asumată. Curajul îl am de la tata, Dumnezeu să îl ierte, el mi-a insuflat asta. Tata era genul pesimist, extrem de prevăzător, bănuitor, dar una din marile lui calități a fost că mi-a dezvoltat pasiunea pentru citit. A avut foarte multă răbdare să-mi povestească. Îmi spunea mereu că nu trebuie să mă las înfrântă”, a povestit Mara.
Mara a explicat şi cce o sperie cel mai tare la ipostaza de mamă, existând momente în care pur şi simplu intră în panică, atunci când lucrurile nu sunt în regulă cu cei doi copii ai ei.
„Eu am probleme în momentul în care se îmbolnăvesc, mă pierd. Știu ce trebuie făcut dar am niște stări de panică, mi se face rău și mă iau transpirațiile. Cred că nimănui nu-i place să aibă copiii bolnavi. Unii știu să își păstreze calmul dar eu nu pot. La cel mai mic semn mă gândesc să chem salvarea. Cred că, totuși, făcuți la o vârstă matură, reacționez bine. Pe Dima îl mai ascultam noaptea, în somn, dacă mai respira, până într-un an. La Donca nu am avut grija asta”, a punctat Mara Bănică.