„Nu-mi amintesc ca în Cartea Albă a alegerilor, care a fost prezentată inclusiv Parlamentului României, să fie scris măcar vreun cuvânt de către Autoritate (AEP — n.r.) sau de către BEC sau de către Parlament ulterior care să impute ceva activității instituției și soluțiilor pe care instituția le-a susținut și operaționalizat pentru alegeri. De asemenea, dacă ar fi fost probleme reale cu privire la acuratețea prestațiilor serviciilor de orice fel pe care instituția le-a efectuat în 2009, nu cred că ulterior ar mai fi fost invitată să asiste din punct de vedere tehnic la desfășurarea celorlalte scrutinuri electorale, și au fost destule din 2009 încoace. (…) Niciodată, la niciun fel de acțiuni electorale, instituția pe care o conduc nu a folosit niciun fel de aplicație comercială sau non-comercială livrată de cineva. Toate aplicațiile, sistemele sunt gândite, proiectate și realizate numai și numai de specialiști ai instituției. (…) Nu s-au întâmplat niciodată fapte ilegale sau alte lucruri care să deturneze instituția de la misiunea pe care o are„, a declarat Opriș, la Parlament.
El a menționat începuturile colaborării STS cu autoritățile guvernamentale.
„Undeva în 2007, prin luna mai, a existat un referendum de suspendare a unui președinte. Atunci am fost chemat la Guvern și rugat să pun la dispoziția organizatorilor acelui referendum un număr foarte mare de personal, cu rol de operator de recepție a datelor. Urma să se organizeze un call-center sau mai multe, județene, după modelul unei țări de la granița de Vest, în care să se comunice rapid, în intervale orare prestabilite, prezența la vot. Era de notorietate că, până atunci, prezența la vot era cu totul și cu totul aproximativă, și cei care organizau alegerile până în 2007 își asumau o marjă de eroare a participării la vot de plus/minus 5% — ceea ce era enorm. Am răspuns Guvernului de atunci că nu pot să fac acest lucru, deoarece orice persoană dintr-un serviciu special ar fi fost angrenată în această activitate cu ideea de a nota sau de a comunica ceva este un mare risc atât pentru instituție, cât și pentru interpretările ulterioare. S-a insistat să se ceară o soluție și atunci am gândit și am conceput o soluție care să țină departe personalul instituției de informații. Și a apărut acea soluție care însemna transmiterea de către președinții secțiilor de vot, prin intermediul unor telefoane mobile absolut comerciale, către BEC, unde s-au instalat niște aplicații informatice, dintr-un număr de secții de vot pe care urma să le stabilească BEC, împreună cu Statistica, după criterii științifice, cifrele care marcau prezența la vot la diverse intervale orare„, a detaliat Opriș.
Potrivit acestuia, prima oară acel lucru a fost folosit pe scară largă în 2007, la cele două „activități electorale care s-au suprapus”, ulterior și în 2008 și în vara lui 2009. Exact același lucru, a adăugat el, s-a întâmplat și în 2009 la alegerile prezidențiale, „cu o diferență notabilă”: în 2009 la prezidențiale au fost organizate secții suplimentare de vot.
„Nu este problema mea rațiunea pentru care au fost înființate acele secții de vot. Ca urmare, spre deosebire de alte tipuri de alegeri anterioare sau de activități electorale în care în principiu se transmiteau date dintr-un număr de aproximativ 2.500 — 2.600 de secții — depinde de tipul de activitate electorală — date pe care le interpreta Statistica, în anul 2009 la alegerile prezidențiale au fost transmise date de prezență de la peste 6.100 de secții, în sensul că au fost trimise date din acele secții care fuseseră selectate de Statistică și, pentru acuratețe, și din secțiile speciale — peste 3.000. Instituția nu a avut nimic de-a face cu informațiile care plecau de la secția de vot și ajungeau la BEC. Toate documentele întocmite cu privire la sistemele tehnice au fost verificate și prezentate BEC„, a arătat șeful STS.
El a amintit că în Legea de organizare și funcționare a Serviciului de Telecomunicații Speciale scrie că instituția a fost inventată, chiar dacă are statut militar, pentru a produce servicii de comunicații în sens larg, pentru toate autoritățile publice din România.
„Prin urmare, nu cred că e incompatibilitate între o lege care spune că noi trebuie să producem servicii de comunicații pentru toate autoritățile publice din România și unele activități, chiar și electorale, organizate de autorități publice din România. În al doilea rând, oferirea de asemenea servicii nu a fost făcută la dorința noastră, ci am fost chemați de autoritățile publice din România. Am fost chemați de Guvernul României, de către SGG, pentru a identifica o metodă sau a pune la dispoziție resurse în vederea desfășurării mai corecte a unor scrutinuri electorale. (…) Cred că aș fi fost foarte fericit și eu, și colegii mei, dacă o altă instituție și-ar fi asumat realizarea unui asemenea sistem și l-ar fi pus la dispoziția autorităților electorale sau organizatorilor din România și noi să îi sprijinim cu munca fizică dacă este cazul. Din păcate pentru noi, nu s-a oferit nimeni. (…) Niciodată, cu excepția anului 2016 (la alegerile parlamentare — n.r.), STS nu a furnizat niciun mijloc tehnic pentru vreo secție în străinătate. (…) Pentru anul 2009 au fost repartizate 22.046 de telefoane mobile cu SIM de la un operator mobil, din care 20.896 au fost date președinților secțiilor de votare„, a explicat Opriș.
Întrebat dacă toate comunicațiile făcute cu cele 6.000 de telefoane au fost protejate, directorul STS a spus: „Dacă prin termenul protejat înțelegem că era altceva decât comunicații publice, vă raportez: ‘nu'”.
El a explicat apoi modalitatea de comunicare cu președinții secțiilor de vot.
„Comunicațiile de voce erau comunicații absolut publice, terminalele erau terminale comerciale. În schimb, pentru transmiterea de sms, cele care chiar conțineau date să spunem confidențiale sau care trebuie protejate, acestea aveau un sistem de protecție prin acreditare, în sensul că toate terminalele care erau conectate în acest sistem primeau un mesaj care le avertiza că trebuie să raporteze după un format standard și, practic, toți președinții secțiilor de vot răspundeau la acel mesaj, completând cifra care o număraseră până atunci. De aici încolo intervine securitatea în sensul că între aceste terminale sms și sistemul care recepționează sms era o acreditare mutuală, după numărul de telefon, în sensul că acest sistem nu primea mesaje conținând participare la vot decât de la terminale care erau înscrise și recunoscute. (…) De altfel, mecanismul de transmitere prin sms n-a fost singurul mecanism prin care s-a colectat prezența la vot, acesta a fost principal datorită volumului foarte mare de date„, a precizat Opriș.
Directorul STS a explicat, în context, că, dacă dintr-un motiv oarecare, un președinte de secție de vot nu transmitea mesajul într-un interval de timp prestabilit — circa un sfert de oră — automat după terminarea primirii prin mecanisme automate operatorii Statisticii din birourile electorale județene îi căutau prin intermediul 112.
„112 a fost inclus aici, doar că era singurul sistem ce permitea o înregistrare legal opozabilă în justiție — și atunci (…) s-a preferat mărirea capacității la 112, chemarea lor prin 112 tocmai în ideea de a păstra o probă care să demonstreze că ce s-a făcut s-a făcut cu bună intenție. Da, 112 a fost implicat, a fost organizat special ca să primească alertă de la președinții secțiilor de vot și pentru acest lucru toate telefoanele președinților de secții de vot au fost marcate special în 112 și, dacă ei dădeau un telefon ca să sesizeze un incident, erau automat recunoscuți, nu trebuiau să se mai prezinte. De asemenea, tot prin 112, s-a sunat la președinții secțiilor de vot tocmai pentru a păstra înregistrări care să fie opozabile în justiție”, a explicat șeful STS.
Marcel Opriș a subliniat că STS a respectat întocmai procedurile, fiind totodată păstrate și documentele doveditoare.
„Orice document sau notiță, despre implicarea STS în alegeri, există și vor rămâne acolo cel puțin cât voi fi eu, indiferent de caracterul lor. (…) Noi, în momentul în care ni s-a cerut, am spus că da, facem, cu o singură condiție: să existe undeva o urmă. Întotdeauna am încercat să păstrăm urme despre activitatea instituției, fiindcă aveam o premoniție. Știam că atunci când va fi nevoie ca cineva să fie suspicionat de activități vom fi primii candidați, și atunci am preferat ca întotdeauna când ni s-a cerut ceva, dacă am acceptat să facem, să facem în așa fel încât să păstrăm urma”, a mai spus Marcel Opriș.