Marea Britanie încă are „fantezii” în discuţiile cu UE pe tema Brexit, privind accesul la piaţa unică şi circulaţia cetăţenilor, comentează publicaţia The Wall Street Journal, constatând că Guvernul Theresa May are în negocierile cu Bruxellesul mult mai puţină influenţă decât vrea să recunoască.
„Nimeni nu ar fi trebuit să fie surprins dacă negocierile Brexit, lansate săptămâna aceasta, ar fi început cu o capitulare imediată a Guvernului Marii Britanii privind subiectele aflate pe agendă. Ministrul britanic pentru Brexit, David Davis, s-a lăudat în recenta campanie electorală că refuzul Uniunii Europene de a discuta despre un eventual acord comercial până nu vor apărea progrese suficiente privind rezolvarea obligaţiilor bugetare restante ale Marii Britanii şi privind drepturile cetăţenilor europeni şi britanici ar amâna «lupta până în vară». Acest lucru s-a dovedit a fi o laudă gratuită, dat fiind că Marea Britanie are nevoie mult mai mult decât UE de un viitor acord comercial. Chiar şi acum, când lipsa de influenţă a Marii Britanii s-a arătat clar, există în continuare o doză de lipsă de realism în legătură cu o mare parte a dezbaterii pe tema Brexit”, explică Simon Nixon, editorialist The Wall Street Journal, într-un articol cu titlul „Marea Britanie crede încă în fanteziile despre Brexit. Guvernul Theresa May are mult mai puţină influenţă în negocieri decât este dispus să recunoască”, potrivit Mediafax.
„Una dintre fanteziile care nu dispar este ideea că Uniunea Europeană ar putea fi convinsă în vreun fel să accepte concesii asupra principiului circulaţiei cetăţenilor, permiţând astfel Marii Britanii să limiteze imigraţia din spaţiul UE şi acceptând accesul ţării la piaţa comunitară. Cu toate acestea, ar trebui să fie evident că liderii UE nu doresc în niciun fel să erodeze conceptul libertăţii de circulaţie, un aspect recunoscut chiar şi de premierul Theresa May”, subliniază WSJ, explicând că într-adevăr există preocupări privind imigraţia în multe state UE, dar acestea sunt asociate extracomunitarilor.
Nu în ultimul rând, în momentul înfiinţării pieţei unice a serviciilor financiare, în anii 1990, zeci de mii de locuri de muncă au fost transferate la Londra de la Paris, Milano şi Frankfurt, creându-se în schimb sute de mii de posturi în alte sectoare. În prezent, Marea Britanie găzduieşte milioane de locuri de muncă europene (…)”, aminteşte WSJ.